Prin anul 1980 am fost mirată cînd croitoreasa mea m-a refuzat cu o solicitare cu motivarea că o cetățeană străină venită în orașul nostru din occident i-a lansat acesteia o mare comandă, deoarece la ea acasă nu se mai găsesc croitorese. Este drept că acum la noi există confecții cu duiumul, atât vestimentare, cât și de încălțăminte, dar nu toată lumea poate să se încadreze în dimensiunile standard sau, pur și simplu, nu le agreează.
După 1989, majoritatea tinerilor s-au îndreptat spre studii superioare, dar țara noastră nu poate absorbi anual alte și alte promoții de avocați, medici, ingineri, profesori ș.a., realitatea demonstrînd că un post odată ocupat este blocat cel puțin 30-40 de ani până la eliberarea prin pensionare. Sunt rare cazurile când postul se eliberează din motive obiective, prin demisie, demitere sau pe cale naturală, pe traseul acestei perioade.
Odată cu înființarea instituțiilor de învățământ superior private, numărul absolvenților de acest tip s-a însutit, piața muncii fiind, an de an, în situația de a nu putea absorbi avalanșa de absolvenți cu studii superioare, care volens-nolens devin șomeri cu diplomă dacă nu acceptă să lucreze sub nivelul pregătirii lor, mai ales că nici unitățile economice nu acceptă persoane care nu au calificarea necesară pentru postul respectiv. Aceste instituții nu publică alături de planul de școlarizare și un plan al ocupării forței de muncă. De notat este faptul că instituțiile de învățământ de stat, anterior anului 1990, asigurau repartiția absolvenților.
Avem sute de avocați fără clienți și profesori fără catedră!
Desigur, părinții și tineretul de azi se îndreaptă spre studii superioare – date rezultate din sondaje –, dar nu fiecare tânăr are calitățile necesare și obligatorii pentru studii superioare. Trebuie să fim obiectivi cu noi înșine și să nu forțăm organismul la studii grele ca cele de medicină și politehnică și în plus să și cheltuim sume enorme de bani pentru o diplomă care nu servește la nimic decât la satisfacerea orgoliului personal.
Așadar, în opinia mea, reînființarea școlilor profesionale, chiar și după atâția ani de absență, este un lucru benefic pentru societatea românească, noi urmând a avea
din nou meseriași bine pregătiți și cotați pe piața muncii din atâtea și atâtea domenii.
O meserie bună, făcută cu plăcere este mai valoroasă – atât sub aspect material, cât și spiritual – decât munca unui absolvent de studii superioare care profesează din obligație, nefiind deloc atras de munca sa.
Urez succes viitorilor meseriași!
SOFIA FRENȚESCU,
JURIST, ARAD
Citiți principiile noastre de moderare aici!