Care sunt demersurile Forţei Civice pentru o participare cu şanse la alegerile europarlamentare?
UNGUREANU: Am să repet ceea ce am afirmat, cu aceeași convingere, în repetate rânduri: actuala fragmentare a dreptei și apariția unui număr de formațiuni politice ori civice de dreapta, prin participarea pe liste separate la alegerile europarlamentare, riscă să disipeze voturile în mod inutil și să reducă periculos numărul europarlamentarilor adevăratei drepte. Dreapta românească are nevoie de o listă unică la europarlamentare. Important pentru noi, pentru o șansă reală a României la prosperitate, este să facem auzită o voce unică privind marile probleme ale românilor și să prezentăm alegătorilor o listă de oameni de valoare incontestabilă. Divizarea nu aduce câștig nimănui. Nici partidului Forţa Civică și nici altor formațiuni care se exprimă în sprijinul valorilor și principiilor de dreapta.
Aţi afirmat că în 2014 toate forţele de dreapta trebuie să aibă un candidat unic la alegerile prezidenţiale. Ce şanse vă acordaţi să fiţi dumneavostră acela? Dacă nu se ajunge la un acord în acest sens, veţi candida oricum?
UNGUREANU: Nu este rolul potențialilor candidați să își acorde șanse. Șansele reale sunt cele pe care ți le acordă alegătorii. Ei sunt cei care parafează, prin votul lor, mandatul prezidențial. Iar alegătorii vor un proiect în care să creadă. Vor să știe că acela care îi va reprezenta în funcția prezidenţială are o viziune limpede cu privire la felul în care va arăta România la finalul mandatului său.
Românii vor un președinte care să nu bâjbâie printre ideologii, un om cu tăria convingerilor sale, un cetățean care crede în valorile democrației și în șansa la prosperitate europeană a României. Cinste, verticalitate și putința de a reprezenta România în exterior cu onoare – acestea sunt lucruri pe care românii și le doresc de la președintele lor.
Iar dreapta nu își poate permite să prelungească procesul de selecție a candidatului său – e un lucru pe care trebuie să îl acceptăm cu toții. Șansele noastre trebuie să fie însumate și valorificate cu maximă eficiență. Ezitările, luptele de orgolii și schimburile de replici sterile sunt un lux pe care nu ni-l putem asuma, dacă viitorul României este ceea ce contează cu adevărat pentru noi.
Spuneaţi că Alianţa pentru Dreptate şi Adevăr este, la momentul actual, singura formaţiune de dreapta cu potenţial de creştere, iar în jurul ei se poate reconstrui dreapta. Credeţi că există şanse ca un partid mult mai mare, cum este PDL, să accepte să nu deţină rolul principal într-o construcţie politică?
UNGUREANU: E adevărat, Alianța D.A. crește. Este o platformă deschisă tuturor celor care se alătură principiilor pe care Alianța pentru Dreptate şi Adevăr se întemeiază. Pe de altă parte, cred că ne lăsăm prea des furați de obsesia ierarhiilor, iar asta nu ne ajută cu nimic, ba din contră. Ceea ce contează aici și acum nu este cine e eroul principal pe genericul unei noi unități a dreptei, ci realizarea acestei unităţi. În fața unui pericol atât de mare, suntem cu toții la fel de importanți – fiecare îşi are locul său într-o asemenea construcție. Atunci când viitura socialistă se prăvălește peste România, cine este mai important în construcția unui dig solid? Cel care aduce sacii sau cel care îi umple cu nisip? Partide şi organizații din societatea civilă – toate pot contribui în felul lor, cu forțele lor, la acest efort comun. Iar aceasta nu îi face pe unii mai puțin importanți decât alţii.
Există o iniţiativă legislativă care prevede interzicerea transformării fundaţiilor, ONG-urilor, în partide politice. Credeţi că este un atac la adresa Mişcării Populare? Dacă aceasta nu va mai putea să devină partid politic, consideraţi că veţi avea un avantaj substanţial la tratativele de unificare?
UNGUREANU: Vorbim aici despre o absurditate. Cine și-ar putea imagina că poate limita libertățile cetățenilor cu privire la implicarea acestora în viața politică, într-o țară care face parte din Uniunea Europeană, în anul 2013? Adoptarea unei astfel de inițiative obtuze ar fi un grav atac la democrație. Chiar și ca exercițiu teoretic, o astfel de propunere ar trebui să ne îngrijoreze pe toți – să sperăm că nu se va ajunge la o astfel de dezbatere. Cât despre presupusele avantaje pe care o inițiativă de acest gen ni le-ar putea aduce, nu ezit în a le considera minore în comparație cu pericolul pe care îl prevestesc. Trebuie să ne oprim din a funcționa într-o perpetuă logică a conflictului și să trecem în logica unei construcții pozitive. Altfel, ne-am putea trezi – prea târziu – că trăim într-o țară în care astfel de aberații legislative pot deveni realitate.
Aţi fi de acord ca, dacă se rupe USL, reconstrucţia dreptei să se facă în jurul PNL?
UNGUREANU: Reconstrucția dreptei nu poate începe de la o formațiune politică implicată în atacul la adresa democrației și statului de drept, din vara anului trecut. Acest lucru ar trebui să fie evident pentru toți cei care își doresc ca noua formulă a dreptei în România să fie una pe baze solide și pe termen lung. Nu poți recicla orbirea politică și nu o poți prezenta ulterior într-un ambalaj nou, bazându-te pe prezumția că românii suferă de amnezie colectivă. Și mă refer aici la actuala conducere a PNL – nu la partidul în sine. PNL nu trebuie confundat cu cei care au reușit să i se înşurubeze, în perioada recentă, în structurile centrale. Tradiția acestui partid istoric nu merită poluată de asemenea accidente de parcurs, cum ar fi stridențele ieftin naționaliste, anti-europene ale domnului Crin Antonescu ori „bubele” penale ale domnului Fenechiu.
Revenind la chestiunea reconstrucției dreptei, cred că dreapta românească are suficiente resurse de valoare în afara PNL, cu ajutorul cărora să își regăsească vocea și să prezinte un proiect complet și consistent pentru România. Atunci când PNL va decide să revină în rândul partidelor autentice de dreapta și se va exprima ca atare, lucrurile pot fi discutate. Vom trăi și vom vedea.
Şi, pentru că sunteţi, totuşi, parlamentar de Arad, care sunt următoarele planuri pe care le aveţi vis-a-vis de arădeni?
UNGUREANU: Mă preocupă în mod special, ca istoric, chestiunea reconversiei civile a Cetății Aradului. Însă sunt decis să acționez și în privința altor chestiuni arzătoare pentru arădeni – cele 27 de drumuri nefinalizate, lipsa finanțării pentru lucrările la cele două pasaje suspendate, construcția grădiniței din Micălaca sau rezolvarea problemei canalului Mureșel. Am depus deja sesizări la ministerele de resort cu privire la toate acestea. În același timp, pe linie parlamentară, am făcut uz de toate mijloacele legale pe care le-am avut la dispoziție. În cadrul sesiunilor de întrebări și interpelări, am preluat aceste subiecte și le-am adus în fața autorităților direct responsabile cu soluționarea lor. Demersul meu nu se va opri aici. Voi reveni, voi insista și nu voi renunța până când problemele celor care mi-au acordat încrederea lor nu își vor fi găsit rezolvarea.
Este incredibil modul în care reprezentanții administrației centrale și parlamentarii USL înțeleg să transforme problemele oamenilor din Arad – și nu numai – într-un joc de alba-neagra fără sfârșit. Lipsa sumelor alocate de la buget, incompetența autorităților în gestionarea fondurilor disponibile sunt ascunse de către reprezentanții actualei puteri sub promisiuni demagogice, vânturate în Parlament. Probabil că este nevoie de o mică vacanță în China, că să poți pune problemele arădenilor în perspectiva corectă – se pare că pentru parlamentarii USL apropierea de aceste probleme deformează realitatea. Iar în loc de șanse la relansare economică locală, aceștia preferă să promită investiții fantasmagorice, venite de peste mari și țări. Dacă nu suntem în stare să rezolvăm problemele acasă, atunci să ne prefacem că le rezolvăm de la mare distanță, nu-i așa?
„Șansele reale sunt cele pe care ți le acordă alegătorii”
Citiți principiile noastre de moderare aici!