JURNAL ARĂDEAN: D-le Purcaru, cum este să fii la putere, ca partid, dar, în acelaşi timp, să fii în opoziţie pe plan local?
MIRCEA PURCARU: Mai întâi, să punem în balanţă ce înseamnă pentru un judeţ şi pentru un municipiu să aibă la conducere partidul aflat în opoziţie la nivel naţional. Oricum ai întoarce-o, este o situaţie ingrată, în care judeţul, respectiv municipiul, suferă de două ori: odată pentru că tu, ca partid aflat la guvernare, te trezeşti că nu poţi să promovezi proiecte în folosul comunităţii, fiindcă maşina de vot a puterii locale le respinge din start, iar comunitatea nu poate beneficia. În al doilea rând, cetăţeanul nu numai că este păgubit prin nepromovarea iniţiativelor respective, dar se mai trezeşte şi cocârjat de poveri sociale şi financiare pe care puterea locală le impune, tot prin maşina de vot.
Să vedem care este situaţia şi din punct de vedere al partidului.
MIRCEA PURCARU: La fel de ingrată. Atât partidul, cât şi liderii săi primesc permanent bobârnace nemeritate, pentru că puterea locală trece tot ce se face bine de către Guvern în contul său, dar aruncă toate relele, inclusiv pe cele care îi aparţin în exclusivitate, în cârca Guvernului, respectiv a partidului local. Este o zicală veche, care spune că românul îşi bate cuie în cap ca să strice foarfeca frizerului. Cam aşa este şi cu puterea locală aflată în opoziţie la nivel naţional, numai că ea bate cuiele în capetele arădenilor. După ce aruncă pe tine o găleată cu lături, te arată cu degetul că eşti murdar. Din păcate, fiindcă aşa se vede din exterior, mai primeşti lovituri nemeritate şi din partea oamenilor de bună credinţă sau din partea presei. Nicidecum pentru că presa ar avea ceva cu tine, ci pentru că, din exterior, cum spuneam, se vede altceva.
Concret, aţi avut parte de asemenea bobârnace?
MIRCEA PURCARU: Chiar zilele trecute, Partidul Conservator a fost acuzat că păstrează o tăcere suspectă vizavi de alocarea sumei de 8,7 milioane euro pentru achiziţionarea de tramvaie, deoarece, alături de PSD şi PNL ar fi „ciugulit” de la Valer Blidar în campania electorală. Dincolo de părerea mea privind normalitatea achiziţionării tramvaielor de la o firmă arădeană, că tot vorbim despre patriotism, fie el naţional sau local, trebuie să răspund, pentru că altfel tăcerea chiar ar deveni suspectă. Departe de mine gândul de a polemiza cu presa, care, de bună credinţă, a emis o ipoteză, dar, cu aceeaşi bună credinţă, spun clar şi răspicat: Partidul Conservator filiala Arad, nu a „ciugulit” nimic. Tot cu bună credinţă vreau să răspund şi la întrebarea din finalul articolului: „cu ce sunteţi diferiţi faţă de PDL Arad şi Gheorghe Falcă, domnilor Cristina, Căprar şi Purcaru?”. Mircea Purcaru este diferit prin ceea ce a făcut de 22 de ani încoace: a lucrat în sectorul privat, fără a avea măcar un singur contract cu vreo firmă de stat, tocmai pentru a nu fi acuzat că face bani pe spinarea contribuabilului. Nici nu am dat, nici nu am luat şpagă, am fost asemenea tuturor oamenilor oneşti care îşi apără drepturile şi îşi respectă obligaţiile. Chiar dacă acestea din urmă, inclusiv prin „grija” puterii locale, sunt mai numeroase decât primele. Problema cu puterea locală este că doreşte să facă în continuare ceea ce făcea pe timpul când partidul respectiv avea puterea şi la nivel central. Culmea este că acuză Guvernul USL, care chiar a dat primarilor şi preşedinţilor de consilii judeţene o largă autonomie. Din păcate, ei folosesc autonomia exact pentru a-şi perpetua vechile năravuri şi preocupări, înrădăcinate timp de opt ani. Zilnic, în piaţă sau pe stradă am ocazia să văd diverşi indivizi tuciurii care poartă tricouri portocalii pe care scrie „Falcă 8”. Sunt tricouri din campania din 2008, în care cerea arădenilor al doilea mandat, adică opt ani. Dacă acestea sunt atât de durabile, puteţi să vă daţi seama cât de durabile sunt structurile grupurilor de interese create de către PDL. Aşa se şi explică majoritatea pe care Falcă şi-o asigură indiferent cine câştigă alegerile. Nu uitaţi că viceprimarul Bognar Levente era cât pe ce să fie exclus din UDMR pentru că a călcat interdicţia de a intra într-o alianţă în care este şi PP-DD. La fel, PP-DD Arad nu a ţinut cont de dispoziţiile de la centru, făcând alianţă cu Falcă şi Ioţcu. Aceasta demonstrează cât de puternice sunt structurile bazate pe interese şi cât de greu de destructurat sunt acestea, indiferent cine este la guvernare. Nu spun cuvinte mari, de genul mafie locală sau altele asemenea, dar realitatea este că, la ora actuală, legea permite unui clan să ia în stăpânire un municipiu sau un judeţ, ceea ce, dincolo de autonomie, descentralizare şi altele asemenea, nu este în regulă. De exemplu, consilierii USL s-au împotrivit degeaba măririi tarifelor la CTP, Falcă şi ai lui au impus ce au vrut, iar cetăţeanul de rând înjură Guvernul. Încă din 2004 am semnalat că la CTP este nevoie de un management profesionist, care să facă o strategie de dezvoltare. Rezultatul a fost că în anul de graţie 2012, când a fost completat Consiliul de Administraţie de la CTP, o educatoare, care habar nu are ce înseamnă şi cu ce se mănâncă transportul public, a câştigat în faţa a cinci contracandidaţi care îndeplineau criteriile maximale, în timp ce ea le îndeplinea pe cele minimale, stabilite, cu dedicaţie pentru ea, de către protectorii portocalii. Sau verzi, violeţi, maro sau ce culoare au adoptat una după alta.
Totuşi, o concluzie…
MIRCEA PURCARU: Concluzia este una singură : Partidul Conservator, filiala Arad, este o entitate politică şi socială care face apel la arădeni să fie judecată pentru ceea ce îşi asumă, nu pentru ceva ce îi pun alţii în cârcă.
Mircea Purcaru: „Consilierii USL s-au împotrivit degeaba măririi tarifelor la CTP, maşina de vot a decis”
Citiți principiile noastre de moderare aici!