Cea dintâi sărbătoare din cununa sfinţilor de peste an este sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului, prăznuită la 8 septembrie. Se şi cuvenea, de altfel, să întâlnim sfinţenia Maicii Domnului din cele dintâi zile ale anului nou bisericesc, Fecioara Maria fiind sfinţenia omenească cea mai înaltă, cunoscută şi cinstită de Biserică.
Este drept, ştirile Bisericii privind sărbătoarea de astăzi nu se întemeiază pe Scriptura canonică, ci în întregime numai pe Tradiţia Bisericii, dar, pentru aceasta, nu este mai puţin îndreptăţită.
Astfel, din Tradiţie ştim că părinţii Maicii Domnului erau drepţii Ioachim şi Ana, erau sterpi şi în vârstă şi îşi doreau tare mult un copil. Maica Domnului a fost rodul rugăciunilor şi lacrimilor lor, un rod al îndurării lui Dumnezeu, un copil dorit, cerut şi dobândit prin rugăciune.
Aşa a venit pe lume aceea ce a fost, este şi va fi, fiica Pământului Ceresc, mama Fiului şi mireasa Duhului Sfânt, Impărăteasa tuturor sfinţilor, sprijinitoarea păcătoşilor, atotputernică ajutătoare şi rugătoare toţi oamenii, mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită decât Serafimii, căreia, rugându-ne îi zicem: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!”
“Că dintr-însa Se naşte Fiul lui Dumnezeu cel iubit întru Care Tatăl a binevoit” (Ioan Damaschin)
Citiți principiile noastre de moderare aici!