Am zăbovit puţin cu intenţia de a o testa pe băbuţă dacă ştie că se spune – că părădăicile de Macea sunt un brand despre care s-a spus şi s-a scris atâta. Simpatica bătrânică m-a privit când prin ochelari, când peste şi nu prea pricepea ce-i ăla brand: „Eu, maică, încă de tânără am cultivat împreună cu părinţii părădăici şi tot felul de legume, că la noi, dacă sunt bine îngrijite, se fac. Dar nu ştiu ce-i ăla brand.”
Abia atunci s-a dumirit băbuţa când a auzit că se spune că şi pita de Pecica, salamul de Nădlac, răchia de Chisindia ori găluştele slovăceşti sunt tot un brand.
La ce le-o fi de trebinţă, mai ales unor ţărani care au dovedit multă pricepere şi tradiţie în munca lor, şi nu numai a lor, anumite cuvinte şi expresii ca: implementare (de pe timpul lui Petre Roman), moguli-oligarhi (cuvinte care s-au auzit de la unii preşedinţi de ţară). Se aud mereu cuvinte ca: armaghedon, paparazzi, NUP ori naşpa!
În multe domenii am avut frumoase tradiţii, cum erau şi frumuseţea şi varietatea de împletituri de la Frumuşeni, cu care ne lăudam peste tot, chiar şi peste hotare. Nu prea pricepem de ce actualii diriguitori ai treburilor ţării le-au cântat prohodul unor asemenea tradiţii fără a pune altceva în loc.
Cu expresiile amintite, se pare că vrem să ne dăm mari în apă mică.
VASILE MOTOCEA
Citiți principiile noastre de moderare aici!