Ediţia a 4-a a Colocviului Naţional al Revistelor de Cultură a avut loc duminică dimineaţa în Sala “Vasile Goldiş” a Consiliului Judeţean. În prezidiu s-a aflat organizatorul Vasile Dan- preşedintele Filialei Arad a Uniunii Scriitorilor din România, alături de invitatul său, Nicolae Manolescu, în calitate de director al “României Literare” şi de preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, de reprezentanţii Consiliului Judeţean şi al Centrului Cultural Judeţean, Claudia Boghicevici, respectiv Doru Sinaci.
“Într-un spaţiu în care cultura rezistă eroic, atât cât mai rezistă diminuării cantitative, eu cred că evenimentul de astăzi poate avea o valoare de simbol. În Arad considerăm că autoritatea locală este partenerul instituţiilor de cultură şi dovada este că am reuşit să conturăm un pol cultural în jurul revistei Arca”, spune Claudia Boghicevici.
Evenimentul transformat într-o mică tradiţie, a adus în sala Consiliului Judeţean Arad, personalităţi de seamă ale mediului cultural, autori, redactori sau directori ai revistelor literare în speranţa unui dialog pe marginea temei propuse de Vasile Dan în acest an: “Ce fel de revistă de cultură (ori literară) scoatem?”
Răspunde chiar el înainte de a preda cuvântul colegilor lui: “Părerea mea este că o revistă culturală sau literară poate exista numai dacă are o personalitate publicistică inconfundabilă, distinctă. Nu cred că o culegere de articole literare sau de texte literare, fie ele şi bune, fac o revistă literară. O revistă literară este condiţionată de un spirit critic, de o anumită direcţie şi de o anumită consecvenţă şi de o anumită coeziune interioară atât a corpului redacţional cât şi a colaboratorilor.”
Despre cultură şi contra-cultură, despre pericolele ce pândesc presa literară, despre misiunea revistelor culturale, despre corpul redacţional din care a dispărut spre exemplu postul de corector, despre apărarea patrimoniului literar cât şi promovarea noilor scriitori s-a vorbit timp de aproximativ 3 ore la Consiliul Judeţean.
Problemele peisajului publicistic cultural
Din sală au curs o mulţime din problemele cu care se confruntă peisajul publicistic cultural la ora actuală, dintre care amintim:
Mircea Mihăieş (“Orizont”): “Astea sunt problemele: care sunt partenerii noştri din lumea actuală, cum vom reusi să facem trecerea în mediul virtual şi mai ales cine ne va finanţa atunci? ”
Daniel Cristea Enache (“Viaţa Românească”): “Sunt optimist pentru că situaţia e atât de rea că nu se poate decât îmbunătăţi în anii următori. În perspectiva puţin mai largă aş observa totuşi că revistele culturale şi instituţiile care au a se ocupa cu literatura şi cu cultura naţională au fost puse tot timpul în ultimele decenii în faţa unor probleme ce păreau insurmontabile.(…) Revistele literare se află astăzi în faţa unei noi provocări, care nu mai este o provocare neapărat ideologică, nici economică, financiară, migrarea publicului cultural spre internet.”
Răzvan Voncu (“România literara”): “Internetul e un pericol, dar e un pericol de tip strategic- el produce o confuzie a valorilor, o confuzie a limbajelor, riscă să ne marginalizeze şi riscă să ne plaseze pe un circuit care nu e al nostru firesc. De asemenea, un mare pericol strategic e deculturalizarea, se citeşte tot mai puţin.(…) Dacă nu se citesc cărţile, dacă nu se citesc scriitorii contemporani şi clasici, cum vor fi citite revistele care scriu despre aceşti scriitori şi despre scriitorii clasici? (…) Nu avem totdeauna un partener serios în Ministerul Învăţământului care îşi spune pompos Ministerul Educaţiei Naţionale, dar nu se străduieşte să refacă acea punte fireasca între literatură şi şcoală.”
Lucia Cuciureanu (“Arca”): “Revistele literare să dedice mai mult spaţiu poeziei, prozei scurte, prozei ultra-scurte, experimentului şi creativităţii! (…) Revistele reflectă doar o mică parte din fenomenul apariţiilor editoriale, cronicarii se îndreaptă cu precădere spre valori deja validate estetic şi mi se pare regretabil ca o carte bună să treacă neobservată, ca scriitori semnificativi să treacă şi ei neobservaţi.(…) Cred că ar fi bine să existe în revistele literare o rubrică de menţiuni critice în care să apară câteva observaţii critice referitoare la cărţi valabile care apar. (…) Revistele ar trebui să practice şi o critică de negaţie şi de respingere, cum ar fi instituirea unui premiu Cea mai proastă carte a anului.”
Despre imporanţa revistelor literare
care ar fi concluzia unei astfel de dezbateri, extrem de aplicate? Faptul că instituţia revistei literare are o importanţă deosebită în dezvoltarea pe plan cultural a unei ţări, este un bastion al ideilor unui popor şi nu trebuie nicidecum marginalizată sau ignorată. Ea se află momentan într-un impas, într-un punct sensibil, la ciocnirea dintre vechi şi nou, când trebuie să afle acea complicată cale de mijloc prin care sa păstreze unele valori tradiţionale, fundamentale, dar şi să se alinieze totodată timpului modern.
Citiți principiile noastre de moderare aici!