ARAD. Norman Manea, (n. 1936) este unul dintre cei mai apreciaţi prozatori şi eseişti români, profesor de literatura europeană şi „writer in residence” la Bard College, din New York. De la debutul din 1966 şi până în 1986, când a plecat din ţară, a publicat 10 volume, fiind distins cu Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1979) şi Premiul Uniunii Scriitorilor (1984, anulat de Consiliul Culturii si Educaţiei Socialiste). În 1992 a primit Bursa Guggenheim şi Premiul MacArthur, în 1993 Biblioteca Naţională din New York l-a sărbătorit cu prilejul acordării distincţiei de „Literary Lion”, în 2002 i s-a atribuit Premiul internaţional de literatură Nonino pentru „Opera omnia”, iar în 2006, Premiul Medicis Etranger pentru romanul Întoarcerea huliganului. În 2010 a primit distincţia „Commandeur dans l’Ordre des Arts et des Lettres” din partea guvernului francez, iar in 2011, prestigiosul premiu literar Nelly Sachs. În 2012, Uniunea Scriitorilor din Romania i-a decernat Premiul Naţional pentru Literatură. Volumul „Plicuri şi portrete”, apărut la Editura „Polirom” în 2014 e o carte despre care se poate scrie o altă carte, datorită ideilor numeroase pe care le suscită şi prin vastitatea intervalului, o jumătate de secol de viaţă literară. Plicul, cu simbolismul său devine astfel o supratemă a romanelor şi eseisticii care dau forţă unei personalităţi familiarizate nu doar cu atmosfera dictaturii comuniste şi cu efectele ei, ci şi cu experienţa traumatizantă a Holocaustului în copilărie (deportarea în Transnistria, timp de cinci ani împreună cu familia), iar după vârsta de 50 de ani, cu experienţa visului american. Numele lui Norman Manea s-a impus în Occident înaintea publicării romanelor sale, datorită poziţiei pe care a luat-o scriitorul faţă de ieşirile naţionaliste şi antisemite ale unor pseudo-scriitori, proslăvitori ai regimului de la Bucureşti. Un articol în ziarul „Le Monde” din 20 martie 1987 îl reabilitează şi îl aşază în galeria scriitorilor valoroşi care erau deja cunoscuţi în Occident: Nicolae Breban, Augustin Buzura, Bujor Nedelcovici şi alţii. În eseuri şi portrete transpare în primul rând experienţa autorului român, de origine evreiască şi traseul sinuos al unei biografii specifice intelectualului din Est. Cele trei experienţe se împletesc într-un discurs strălucit de o claritate şi supleţe care dovedesc fidelitatea faţă de limba română şi atitudinea critică faţă de cultura din care a plecat. Norman Manea a fost poate singurul dintre marii exilaţi români care după o lungă experienţă a bilingvismului nu a renunţat la limba română pe care o numeşte „enclava” sa, „este limba pe care am luat-o cu mine precum melcul îşi ia casa cu el – acolo fiinţează interioritatea şi creativitatea mea”, spune el într-un interviu. Această atitudine îi exprimă până la urmă stilistica şi specificul receptării sale; afirmarea a venit după perioade de suferinţe, frustrări, rupturi biografice sau schimbarea mediului. Evocarea prieteniei scriitorilor între care unii au devenit umbre începe cu Miron Radu Paraschivescu şi continuă cu Lucian Raicu, Sonia Larian, Florin Mugur, Sorin Titel, Nichita Stănescu, Radu Petrescu, Mariana Marin, Virgil Duda, Marta Petreu, Gheorghe Crăciun, Ştefan Bănulescu, Liviu Petrescu, Ion Negoiţescu, Mircea Zaciu, Marin Sorescu, Paul Georgescu, Anatol Vieru, Leon Volovici, Gabriela Adameşteanu, Cioran, Noica, Ionesco, Radu Enescu, Matei Călinescu, Paul Schuster, Paul Cornea şi alţii. În partea a doua sunt surprinse repere din literatura secolului XX (Thomas Mann, Kafka, Musil, Ernesto Sabato) şi relaţiile pe care le-a avut cu sciitori importanţi ai lumii: Saul Below, Imre Kertesz, Claudio Magris, Philip Roth, Octavio Paz sau Paul Bailey. Acest volum al lui Norman Manea rămâne o invitaţie la un dialog necesar în vederea desecretizării memoriei.
Lansarea de la Arad
Lansarea cărții lui Norman Manea „Plicuri și portrete” a avut loc, joi seara, în sala Ferdinand a Primăriei Arad.
Pe post de moderator a fost poetul Vasile Dan iar prezentarea cărții a făcut-o
criticul literar Gheorghe Mocuța. S-a continuat cu dialogul maestrului cu publicul, Norman Manea răspunzând, cu farmec și umor, tuturor întrebărilor.
Și au fost multe, preț de peste un ceas, dar aș aminti pe aceasta: „Ce ați dori pentru România?”. „Ca «O scrisoare pierdută» să nu mai fie actuală”, a spus, concludent, maestrul.
„Dacă acceptăm că «La început a fost cuvântul», primul meu cuvânt a fost românesc” (Norman Manea)
Citiți principiile noastre de moderare aici!