Cetatea a fost construită către sfârşitul secolului al XIII-lea de către o familie nobiliară. Rolul ei creşte constant şi se manifestă puternic în vremea voievodului Ladislau Kan.
Acesta stăpâneşte cetatea prin doi interpuşi, care erau şi comiţi de Arad: Alexadru (1310) şi Dominic (1311). După 1315 ajunge cetate regală, fiind asociată mereu cu demnitatea de comite şi vicecomite de Arad. Către mijlocul sec. al XV-lea este donată succesiv, trecând prin mâinile mai multor stăpâni. Apoi, regele Vladislav I (1440-1444) a donat-o familiei Ország. În 1446, în urma unui proces nu foarte clar ajunge în mâna Hunedoreştilor. Cert este că, abia din anul 1453 stăpânirea lui Ioan de Hunedoara a fost oficializată de tânărul rege Ladislau V (1440-1457).
În vremea lui Matia de Hunedoara (1458-1490) cetatea a fost zălogită, fiind stăpânită de mai multe familii nobiliare. La 1478 cetatea a fost confiscată de la familia Bánffy, căzută în dizgraţia regelui. Apoi a aparţinut lui Ioan Corvin, fiul natural al regelui, de la văduva căruia, Beatrix de Frangepan, prin căsătorie, a ajuns la Gheorghe de Brandenburg.
În vara lui 1514, după ocuparea oraşului Lipova, cetatea a fost asediată de răsculaţii lui Gheorghe Doja. Între 1541-1542 a devenit reşedinţa princiară a văduvei lui Ioan Zapolya, regina Izabella. În 1552 este ocupată de turci, fiind eliberată în 1595, iar pentru scurt timp la 1599 cetatea a fost ocupată de armatele lui Mihai Viteazul. Gabriel Bethlen o cedează turcilor şi cetatea rămâne la turci până în 26 martie 1688… Sunt numai câteva file din istoria Cetăţii.
JA -A.S.
Citiți principiile noastre de moderare aici!