Explozia de culori a primăverii de pe străzile urbei ne duce cu gândul la sublimul Nichita Stănescu şi a sa poezia “Cântec de Primăvară”: „.. E-ntâia oară când rămân fără de viață,/ de primăvară-ncercuit cu frânghii,/ până miresmele îmi dau un pumn în față,/ trezindu-mă, le-adulmec și le mângâi./ Și mor a doua oară, când îmi taie chipul/ pala de raze atârnând de crengi/ și iar mi se rotește-n păsări timpul,/ când pasul tău răsună pe sub crengi./ … O, primăvară flăcări roșii-nalță./ Pe rugul lor mi-e sufletul întins/ până miresmele îmi dau un pumn în față,/ și mă trezesc, și-nving și sunt învins.”.