O viaţă în două valize

Zece zile în Malaezia. Sună incitant din perspectivă turistică, dar dacă punem la socoteală faptul că e vorba de o misiuneumanitară, lucrurile devin (şi mai) interesante. Ne povesteşte despre experienţa trăită în Malaezia, dr. Beniamin Dragoş, vicepreşedinte al Crucii Roşii Arad, personaj principal în această „poveste”.

Fiind lider de tineret, membru în Comitetul de Direcţie al Societăţii Naţionale de Cruce Roşie din România şi, nu în ultimul rând, medic rezident, Beniamin Dragos a fost cooptat într-un proiect naţional pentru relocarea a 40 de persoane din Malaezia în România. Din echipa care s-a ocupat de această operaţiune au mai făcut parte un reprezentant al Crucii Roşii din Bucureşti şi două persoane din partea Oficiului Român pentru Imigrări.

Beneficiarii direcţi ai acestei acţiuni sunt 40 de oameni originari din Birmania (numită şi Uniunea Myanmar), cea mai mare ţară din Asia de Sud-Est. Din cauza sistemului politic aflat sub controlul huntei militare, birmanezii au fugit în Thailanda şi apoi în Malaezia. „Pentru că Malaezia nu e semnatara Convenţiei de la Geneva privind statutul refugiaţilor, aceşti oameni nu aveau niciun statut legal în Malaezia, fiind predispuşi riscului de a deveni victime ale muncii forţate sau chiar ale traficului cu fiinţe umane. Au ales să vină în România în speranţa că vor scăpa de frică şi persecuţie, că vor avea o viaţă nouă mai bună şi mai liniştită” – povesteşte Beniamin Dragoş.

Entuziasm pentru România

Cele 40 de persoane au fost selectate de autorităţile malaeziene anterior venirii românilor. Marea majoritate sunt familii de 30-40 de ani, cu sau fără copii. Beniamin Dragoş şi colegii săi au avut sarcina de a-i familiariza pe refugiaţi cu tradiţiile şi cultura poporului român, de a le răspunde la orice întrebare legată de ţara noastră. „Principala lor temere a fost să nu fie persecutaţi. Făcând parte dintr-o comunitate de baptişti, au întrebat dacă acest cult religios există şi în România şi dacă au unde să meargă la biserică. Au mai vrut să ştie dacă au voie să aducă în ţara noastră îmbrăcămintea lor tradiţională, dar s-au interesat şi după cât timp vor putea vizita o altă ţară” – punctează Beniamin Dragoş.

Ceea ce l-a frapat cel mai mult pe tânărul arădean, în această operaţiune, a fost modul în care fiecare refugiat şi-a „împachetat” viaţa în două valize. „Toată agoniseala lor de-o viaţă trebuia să cântărească maximum 23 de kilograme. Atât aveau voie să ducă cu ei în România” – explică vicepreşedintele Crucii Roşii Arad. El spune că birmanezii au fost extrem de entuziasmaţi să vină în România şi s-au bucurat când au călcat pentru prima dată pe pământ românesc. Ce i-a impresionat cel mai mult pe ei? Lanurile verzi de grâu – pe care l-au confundat cu orez – văzute pe drumul dintre Aeroportul Otopeni şi Centrul pentru refugiaţi din Galaţi (unde au fost cazaţi şi vor putea locui în următorii doi ani).

Ţara contrastelor

Malaezia este una din cele mai dezvoltate ţări din Asia de Sud-Est. Arădeanul Beniamin Dragoş a fost fascinat de amestecul vechi-nou, bogăţie-sărăcie care caracterizează capitala Kuala Lumpur. În puţinul timp liber pe care l-a avut la dispoziţie, a vizitat KL Tour (al patrulea din lume, cu 423 de metri înălţime) şi turnurile gemene Petronas. A fost impresionat de templul hindus Batu Caves, aflat într-o peşteră unde întâlneai la tot pasul maimuţe. Nu i-a prea plăcut clima caldă, umedă şi ploioasă, iar din cauza drumului foarte lung (aproape 20 de ore cu avionul), zice că nu s-ar mai duce niciodată în Malaezia.

D.D.