Trei ani prin tribunale, 13 procese, o grămadă de bani cheltuiţi, un consum nervos până la epuizare, acestea sunt doar câteva date din bilanţul făcut de Colegiul Naţional „Vasile Goldiş” la finalul proceselor cu celebrul dascăl Nuţica Crăciun, profesor de limba română. Ultima sentinţă definitivă şi irevocabilă în favoarea şcolii a fost pronunţată de Curtea de Apel Timişoara pe 22 septembrie 2011. Ziua în care toţi au răsuflat uşuraţi. „Un asemenea profesor poate bulversa întreaga activitate a şcolii şi are un efect devastator asupra tuturor, elevi, profesori” a spus răspicat directorul Colegiului, Eugen Bocăniciu.
Istoria unui proces
În anul şcolar 2008-2009 profesorul de limba română Nuţica Crăciun a venit ca titular la Liceul „Vasile Goldiş” unde avea 12 ore (celelalte ore pentru completarea catedrei le avea la Grupul Şcolar de Industrie Alimentară.). În ianuarie a avut loc primul scandal cu mama unei eleve. Au urmat alte scandaluri în care protagoniştii erau elevi, părinţi sau profesori. Limbaj suburban, jigniri la adresa colegilor care erau numiţi „tâmpiţi”, „proşti”, „inculţi” şi multe altele. În scurt timp elevii au refuzat să mai intre la clasă după ce i-a umplut cu note de doi şi unu, absolut nejustificate.
La nivelul şcolii s-a constituit o comisie de cercetare care a început să aplice sancţiunile prevăzute de lege: avertisment, diminuarea salariului şi desfacerea contractului de muncă. Fiecare a fost contracarată de profesoară cu un proces.Dintr-un foc şcoala s-a trezit cu trei procese care mai apoi au fost cumulate în unul singur. La acesta s-a mai adăugat şi plângerea scrisă pe 56 de pagini pe care acelaşi dascăl a făcut-o la Colegiul Central de Disciplină al Ministerului Educaţiei. Două drumuri la Bucureşti şi un nou proces. Şcoala s-a trezit în ipostaza de a da în judecată Ministerul Educaţiei care, a obligat liceul să o reprimească pe profesoara de română deşi desfacerea contractului de muncă a avut avizul Inspectoratului Şcolar Judeţean. După ce Nuţica Crăciun a fost implicată într-un alt scandal la Şcoala Generală nr.2 unde a fost repartizată între timp de IŞJ, ministerul şi-a retras recursul. Destul că s-au cheltuit bani şi energie.
Inspectoratul a dat, şcoala a plătit
Nici o şcoală, după vechea lege, nu prea putea face nimic legat de profesorii care ocupă catedrele şcolii. Ei erau repartizaţi în urma concursurilor de către IŞJ. Dacă se întâmplă, şi sunt câteva cazuri în Arad, să ai un profesor cu probleme, revine responsabilitatea juridică şi materială a şcolii să scape de el. Nimeni nu le alocă bani pentru procese, cel mult li se asigură consultanţă juridică. Dar pentru a avea câştig de cauză în toate cazurile au fost angajaţi avocaţi. Plătiţi din fondurile proprii ale şcolii care ar putea fi foarte bine orientate spre altceva. La Colegiul „Vasile Goldiş” cu banii cheltuiţi, potrivit declaraţiilor directorului, se puteau amenaja două clase. Cât despre timpul pierdut pe holurile tribunalelor, se pot trece la experienţă de viaţă. Una pe care nici o şcoală sau un director nu şi-ar dori să o aibă.
Şcoala poate alege
Poate una din puţinele avantaje ale titularizării la nivelul şcolilor este că direcorii au un control mai bun al celor care vor preda la clasă. Nu sunt obligaţi ca din primul an să încheie contracte pe durată nedeterminată, o pot face doar pe un an. Dacă greşesc se vor chinui să scape, dar măcar îşi plătesc propria greşeală.
„Un asemenea profesor este o pacoste pentru şcoală” (Eugen Bocăniciu)
monica.ardelean@informmedia.ro
Profesoara condamnata la un an de inchisoare cu suspendare
Citiți principiile noastre de moderare aici!