Răsfoind ziarele vremii, găsim mai multe prezentări făcute primarului Ioan Robu, care descriu atât aspectul fizic, cât și personalitatea acestuia.

,,Mic de statură… era o persoană care te captiva la primul moment de întâlnire. Om manierat, plin de inteligență, stăpânit de un spirit vioiu, te simțeai bine și fericit să petreci câteva ore în societatea lui”, așa era caracterizat fostul primar în revista ”Biserica și Școala”.

Venirea acestuia la primărie este prezentată pe prima pagină a ziarului ”Voința poporului”, din 10 septembrie 1930, astfel:

”Într-o zi însă apare un ofițer tinerel, chipeș și cu fața zâmbitoare. Se prezentă în anticamera primăriei și zice unui domn, nu-mi aduc aminte cui, sunt dr. Ioan Robu, primarul denumit al Aradului. Dr. Robu fu condus în biroul primarului și cei doi români de la primărie fug la el să îl felicite și să-i stea într-o ajutor”.

Tot ”Voința poporului” nota despre Robu:

”(…) mulțumește și promite că va fi legal, drept, înțelegător. S-a ținut de cuvânt, un lucru i-a stricat numai, că s-a prea legat de primărie(…). Greșea, dar avea simțul cavaleresc de a-și recunoaște greșelile și de a le repara, dacă mai putea. Acest cavalerism formează aureola regimului său”.

Aradul și primăria lui, la începutul secolului trecut

Populația Aradului în anul 1920 era de 62.500 locuitori, fiind depășit ca număr între orașele Transilvaniei de Cluj (83.540), Timișoara (82.600), Oradea (68.080). În perioada 1919-1921, Primăria Aradului avea 442 de angajați. Dintre aceștia, peste 240 erau încadrați în poliție, ca polițiști pedeștri, polițiști călare, detectivi. Pompieri erau 32. Într-un număr mai mic, Primăria orașului Arad mai avea ca angajați medici școlari, moașe, fochiști, administratori și paznici de cimitir, laboranți, copist diurnist, dezinfector, servitori de birou, curățători parchet, contabili, funcționari de stare civilă, ofițeri de impunere, tutore orfanal, judecători comunali, procurori.

Prezentări detaliate ale funcționarilor angajați în Primăria Arad la începutul secolului trecut, de când orașul a trecut sub administrație românească, sunt făcute în studiile și lucrările elaborate de dr. Emil Arbonie.

Din prizonieratul rușilor în scaunul de primar

Cel care va conduce Primăria Aradului timp de 8 ani, în două rânduri, între 1919-1926 și 1927-1928, Ioan Robu vede lumina zilei la Hălmagiu, în 30 ianuarie 1883. A fost fiul notarului cercual Nicolae Robu (1829-1922) și al Alexandrei Dobrincu. Ioan Robu a mai avut doi frați, pe Nicolae (1866-1947), care va ajunge medic în județul Hunedoara, și pe Dimitrie.

Avocatul Ioan Robu a avut, cu soția sa Valeria, doi copii, o fată Viorica și un băiat Ionel (1911-1978). Pe lespedea de mormânt a soților Robu este trecut și numele fiului ”prof. docent dr. ing. Ioan Viorel Robu, om de știință și patriot român”, acesta fiind înmormântat în același loc cu părinții săi.

Viitorul primar ia hotărârea să urmeze o carieră juridică.

”Și-a luat licența de advocat în Cluj și s-a stabilit în Hălmagiu, unde l-a prins războiul”, după cum era notat în ”Biserica și Școala”.

Odată cu începutul Primului Război Mondial, Ioan Robu este mobilizat în cadrul armatei austriece, fiind distins în primul an de război cu ordinul ”Signum Laudis” pentru fapte de arme. Ajunge în prizonierat în lagărele rusești de la Tomsk și Cernobâl. Organizează la Darnița Corpul Voluntarilor Români Ardeleni și Bucovineni. Este trimis de Serviciul prizonierilor români din Rusia pentru a găsi prizonierii români care se aflau în diverse lagăre, fabrici și în alte locuri, pentru organizarea acestora și oferirea unor condiții cât mai bune de trai până la repatrierea lor.

Regimentul 6 Vânători, în frunte cu colonelul Pirici, va intra în orașul nostru în 17 mai 1919. Este momentul în care administrația va fi preluată de români. Consiliul Diligent este cel care îl va numi în funcția de primar pe dr. Ioan Robu.

Activitatea de la primărie

Perioada în care a condus Primăria Aradului a fost marcată de o aplecare spre domeniul cultural, materializată prin achiziționarea mai multor tablouri care au îmbogățit pinacoteca Palatului Cultural. Primarul aprobă, de asemenea, realizarea de către un pictor a portretelor Regelui Ferdinand și a Reginei Maria, acestea fiind pictate în mărime naturală.

Participă în iulie 1920, alături de Vasile Goldiș și alți fruntași arădeni, la o întâlnire în care se stabilește reînființarea Asociațiunii Naționale Arădene pentru cultura poporului român.

Într-un articol din noiembrie 1920 este prezentat modul de lucru din Primăria Aradului: ”Publicul s-a obicinuit în vremea din urmă a se adresa în toate afacerile ce are de rezolvat la primărie direct primarului, răpind acestuia timpul și împiedicându-l în rezolvarea afacerilor ce cad în atribuția sa de conducător al primăriei”.

Pentru a ușura activitatea primarului sunt numite persoane responsabile cu:

”chestii de pașaport, chestii industriale și pentru certificate de trasarea graniței, chestii de încartiruiri și repatrieri, chestii de dare, spital și azil de copii etc.”.

La Arad, Ioan Robu va locui într-un apartament situat într-un imobil de pe strada Tudor Vladimirescu la nr. 17-19.

Pentru meritele sale, dr. Ioan Robu a fost distins cu ordinul ”Coroana României” și ”Steaua României” în grad de ofițer.

Studii despre viața și activitatea primarului Robu au fost publicate de cercetătorii dr. Felicia Aneta Oarcea și Victor Cațavei.

Sfârșitul

Înmormântarea celui care a fost primarul Aradului, Ioan Robu, a avut loc în 8 septembrie 1930. Un catafalc a fost așezat în fața primăriei. Un sobor format din șapte preoți a oficiat slujba de înmormântare.

”Apoi sicriul de metal, care conținea corpul regretatului Dr. Robu, a fost depus pe un dric tras de 6 cai negri… Muzica militară a intonat o rugăciune funebră, o companie de soldați a dat onorurile militare și defunctul a plecat pe calea cea din urmă”.

Au fost prezenți la înmormântare Vasile Goldiș, Iustin Marșieu, prefectul județului, Cornel Luțai, primarul orașului, col. H. Laugier.

În data de 19 ianuarie 1932, Primăria Arad alocă suma de 9000 lei pentru realizarea portretelor a trei foști primari ai Aradului: dr. Ioan Robu, dr. Ștefan Anghel și dr. Cornel Luțai. Acestea au fost pictate de Carol Wolff.

Ce facem noi pentru trecut?

Aflând din relatarea de pe rețelele sociale a domnului Mihai Vârtaci, de starea nu tocmai bună în care se afla mormântul lui Ioan Robu, am luat hotărârea să facem curățenie la locul de veci al fostului primar. Elevii Școlii Profesionale ,,Astra” au curățat crucea, locul de veci și au vopsit gardul împrejmuitor. Deoarece textul gravat pe cruce nu mai era lizibil, acesta a fost rescris gratuit de iconarul și pictorul de biserici Pavel Ștefan Cosma.

Pe cruce este gravat următorul text:

”Advocat Dr. Ioan Robu, născut în Hălmagiu, a trăit 46 ani și a decedat la 6 septembrie 1930. A fost primul Primar al Aradului românesc și a slujit cu cinste și pricepere 8 ani în această calitate, fiind ales prin sufragiul populațiunei de două ori. Suflet bun și drept, binecuvântată să-ți fie pomenirea! Această cruce s-a ridicat de către iubitoarea lui soție, Valeria”.

Crucea fostului primar a fost sfințită de un sobor de preoți. Delegați din partea Centrului eparhial cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Dr. Timotei Seviciu, Arhiepiscop al Aradului, cu purtarea de grijă a Preasfințitului Părinte Dr. Emilian Crișanul, Episcop vicar, la acest eveniment au fost pr. Gheorghe Gligor, Vicar eparhial și pr. Silviu Nicolae Faur, consilier administrativ-bisericesc alături de pr. Petru Ursulescu de la Parohia Micalaca Nouă Pasaj și pr. Tiberiu Brad de la parohia Țela. Soborul de preoți a făcut și slujba parastasului pentru familia fostului primar Robu.

Din asistență au făcut parte printre alții istoricul Doru Bogdan, arheologul Eugen. D. Pădurean, alături de cadre didactice și elevi ai Școlii Profesionale ,, ASTRA”