Oricine munceşte pentru o coajă de pâine necesară familiei; pâinea este un produs al preocupărilor intelectuale şi aplicaţiile lor fizice; te defineşte şi te îndeamnă în acelaşi timp, este etalonul vieţii tale. Fără pâine nu se poate; nu există moment din zi să nu te gândeşti la pâine, ca aliment de bază. Mulţi însă nu ştiu de unde vine această pâine rumenă şi bine coaptă, din ce se fabrică. Câţi fermieri, morari, brutari stau în spatele acestei mari preferinţe a omului – pâinea –, pe care nu îi vedem, dar cărora ar trebui să le mulţumim zilnic, fiindcă alegem din rafturile magazinelor, chioşcurilor, supermarketurilor pâinea cea mai bună, fabricată, poate, în câteva zeci de sortimente în oraşele şi localităţile interesate din Arad, Ineu, Chişineu Criş, Archiş, Craiva, Gurba, Sebiş sau Sântana. Aici muncesc oameni harnici şi vioi care-şi neglijează odihna din timpul nopții pentru a ne da nouă o pâine bună.
Ne lovim de aceşti oameni pe stradă, dar nu-i cunoaştem, ar trebui să-i servim cu un pahar de apă, dar nu o facem. Facem parte din aceeaşi societate şi unii fără alţii nu putem trăi!
Cuvânt vechi, de origine latină – panis – „pâine” include în el un început demn şi un sfârşit fericit, un drum lung, pornit de la cuvintele lui Lucian Blaga ,,mirabila sămânţă” şi continuând prin cuvintele lui Tudor Arghezi: ,,Pui un bob, din el răsare mia de mărgăritare, dulce binecuvântare!”
Nu suntem prea departe de momentul în care un bătrân spunea: ,,Fugi mălai tăndălai, că te-ajunge sfânta pită!”, să ne aducem aminte de vremurile de restrişte, când aveam grijă de pâine ca de cea mai scumpă comoară. De aceea, sunt sfinte cuvintele din Scriptură: ,,Pâine noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi…”. Este aliment de bază în viaţa noastră, cu un drum lung şi întortocheat, de la pâinea nedospită, azima, până la multele sortimente găsite în rafturile magazinelor cu care ne desfătăm zi de zi.
Un oaspete drag este primit în satul tău, în casa ta cu pâine şi cu sare, ca un semn de bun augur, cinste dăruită oaspetelui. La ucrainieni, străinul este primit în casă cu o farfurie cu seminţe de floarea–soarelui pusă pe masă.
Printre sătenii noştri circulă sintagma de salut:,,Noroc şi pancove!” sau ,,Noroc şi pită unsă!”. Apoi, ce este mai de preţ decât pâinea şi norocul abătut asupra omului!?
Mana românului este pâinea!
Binecuvântat fie sufletul acelora ce au adus şi duc în fiecare an mulţumiri depline celor ce muncesc pe ogoare şi în alte sectoare: nedei, zile ale localităţii, fiii satului sau Praznicul de pită nouă de la Beliu, Pecica, kirvai-ul din localităţile cu etnie germană sau alte manifestări culturale ale diverselor etnii din judeţul nostru.
Aşa că, ,,Jos pălăria în faţa cinstitei pâini!” – rodul muncii tale.
JULA GHEORGHE
BELIU
Citiți principiile noastre de moderare aici!