Nu pot avea un copil biologic şi se simt neîmpliniţi. Au deja un copil, dar, din motive medicale, nu-l pot face pe al doilea şi ţin neapărat ca propriul copil să aibă o surioară sau un frăţior. Au unul sau mai mulţi copii, dar, din raţiuni umanitare, vor să-i ofere şi altui copil şansa de a trăi într-o familie adevărată. Acestea sunt, în esenţă, sitauţiile care-i determină pe arădeni să apeleze la adopţie.
Numărul familiilor care doresc să adopte un copil a crescut de la an la an. Dacă în 2007, 23 de familii din Arad au fost atestate să adopte, în 2008 numărul acestora a crescut la 27. Anul acesta, până în luna august, în evidenţele Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Arad, erau atestate 20 de familii, la care, până în decembrie, se vor adăuga alte 15.
„În acest an sunt foarte multe familii care au venit să adopte, faţă de anul trecut. Parcă în fiecare an vin cu una-două mai multe decât în anul anterior. Asta pentru că arădenii sunt oameni cu inima deschisă, sunt oameni buni la suflet” – punctează Aurora Lupaş, şef Serviciu protecţie de tip familial şi adopţie, în cadrul DGASPC Arad.
Etapele adopţiei
Procedura adopţiei durează aproape nouă luni, atât cât îi trebuie unui copil să se nască. „Parcă aşa e făcut…” – spune Aurora Lupaş, şef Serviciu protecţie de tip familial şi adopţie, în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Arad.
Orice familie care se gândeşte să adopte un copil trebuie să se adreseze Direcţiei. „După ce depune o cerere la noi, urmează evaluarea psiho-socială a familiei. La aceasta se adaugă participarea la cursurile de pregătire. După finalizarea etapei de atestare, familia primeşte un act din partea conducerii instituţiei noastre, prin care este declarată aptă să adopte un copil” – explică Aurora Lupaş.
Odată ce familia este atestată în vederea adopţiei, încep procedurile de potrivire cu un copil. Practic, în această etapă se stabileşte care este familia ce ar putea răspunde cel mai bine aşteptărilor unui copil. Mai întâi se face „potrivire teoretică” – pe baza rezultatelor evaluării -, apoi urmează să se întâmple „potrivirea practică”. Adică „mergem împreună cu familia la asistentul maternal, acolo unde, de regulă, se află copilul. Este o întâlnire foarte emoţionantă. Familia cunoaşte copilul şi are două zile la dispoziţie să ne spună dacă îi place copilul, dacă este de acord să continue vizitele de ataşament” – spune şefa Serviciului adopţii.
În acest moment, familia solicită Direcţiei încredinţarea copilului în vederea adopţiei. Urmează vizitele de ataşament, cel puţin cinci la număr. „Dacă totul e OK, copilul merge acasă, în familie. Noi mergem în vizite la ei, din două în două săptămâni, şi vedem cum interacţionează, cum relaţionează familia cu copilul. Dacă totul e în regulă, următoarea etapă e încuviinţarea adopţiei” – susţine Aurora Lupaş.
Aceste ultime două etape se derulează prin tribunal. Odată ce adopţia e încuviinţată în justiţie, copilul poate fi considerat adoptat, cu acte în regulă, cu un nou nume de familie – cel al familiei adoptatoare. După ce e gata certificatul de naştere, DGASPC monitorizează familia, pe o perioadă de doi ani. O vizitează periodic şi îi asigură participarea la cursuri cu grupuri de suport, oferindu-i astfel şansa de a pune întrebări. „Sunt multe întrebări pentru că, în conformitate cu legea, copilul trebuie să ştie că este adoptat, iar familia trebuie învăţată cum să-i spună copilului acest lucru. Şi, de multe ori, acest lucru se învaţă cel mai bine din experienţa altora…” – spune Aurora Lupaş.
Copiii, sufletul familiei
În ceea ce priveşte numărul copiilor adoptabili, Aradul stă bine la acest capitol comparativ cu alte judeţe. „Din copiii pe care-i avem, sunt acoperite cererile familiilor arădene. Dar sunt şi foarte multe familii din alte judeţe care vin la noi să adopte. Asta pentru că noi avem mai mulţi copii declaraţi adoptabili” – explică şefa Serviciului adopţii.
Pentru ca un copil abandonat să devină adoptabil, trebuie iniţiată şi parcursă o procedură complexă. Sunt copii abandonaţi de mamă în spital, imediat după naştere, sau copii neglijaţi în familie, luaţi în regim de urgenţă şi plasaţi la asistentul maternal. Sunt copii pe care familia naturală nu îi mai vrea. Copiii nimănui. Dar ei nu pot fi adoptaţi decât după ce Direcţia a făcut toate demersurile necesare pentru reintegrarea în familia naturală. Numai dacă aceste demersuri eşuează, numai dacă părinţii biologici şi rudele până la gradul IV renunţă în scris la copil, atunci poate începe procedura de adopţie.
În prezent, în evidenţele DGASPC figurează 15 copii adoptabili. Alţi 16 au fost încredinţaţi deja unor familii în vederea adopţiei. „Sunt familii foarte împlinite din punct de vedere material şi profesional, dar spun că viaţa nu are niciun sens dacă nu au un copil. Ne bucurăm foarte mult că putem să umplem acest gol într-o familie. Este o muncă extraordinar de frumoasă” – încheie Aurora Lupaş.
80% rromi
Cei mai mulţi dintre arădenii care doresc să adopte, vor copii mici, de până la trei ani. Copiii care depăşesc acestă vârstă sunt încadraţi la categoria „greu adoptabili”, alături de copiii rromi. DGASPC Arad a iniţiat campania „Copiii rromi sunt la fel ca ceilalţi” tocmai pentru a încuraja adopţia acestor copii care, de altfel, reprezintă 80% din totalul copiilor adoptabili. Campania are efecte pozitive. „Avem copii de rromi daţi la familii respectabile din Arad, la familii de intelectuali, care au venit şi ne-au spus că un copil rrom este un copil deosebit şi poate chiar mai sensibil decât un altfel de copil” – spune Aurora Lupaş.
Aurora Lupaş: Noi trebuie să ajutăm familiile care vor să adopte copii. Aceasta e misiunea pe care ne-a dat-o Dumnezeu
Orice copil are nevoie de dragoste. Orice copil are dreptul la o familie (Foto: FAN)
D.D.
Citiți principiile noastre de moderare aici!