Când le vezi prima dată lucrările, ai tendinţa de a-ţi da cu părerea: pictura aceasta e mai frumoasă, goblenul acela parcă e mai reuşit… Apoi afli că pictura e realizată de un bărbat cu tetrapareză, dependent de scaunul rulant, iar goblenul e cusut de o tânără cu dizabilităţi care se poate folosi doar de o mână. Din acel moment, vezi totul cu alţi ochi.
Pictură pe stoc
Sajcz Andrei are 56 de ani şi este victima unei epidemii de poiliomielită. Avea un an şi jumătate când s-a îmbolnăvit. Şi-a descoperit pasiunea pentru pictură încă de mic. Ajutat şi îndrumat de familie şi dascăli, a desenat şi pictat orice. Acum are, însă, preferinţe: „Îmi place să fac peisaje şi portrete. Bineînţeles, folosesc modele, adică poze sau fotografii, pentru că vreau să fac desene şi picturi care să semene cât mai mult cu realitatea. Am aflat, mai târziu, că acest lucru nu prea e apreciat de artişti” – mărturiseşte Sajcz Andrei.
Pictează în acuarele, tempera şi culori în ulei, acestea din urmă părându-i-se cele mai dificile. Nu poate să-şi folosească decât mâna dreaptă, dar şi pe aceasta destul de puţin timp: maximum o oră. Când oboseşte, face pauze şi o ia de la capăt imediat ce se simte în stare. Tocmai din cauza întreruperilor frecvente, realizarea unei lucrări îi ia foarte mult timp, ani de zile. Dar face şi unele schiţe sau picturi de mici dimensiuni care îi iau doar câteva luni sau săptămâni.
Ce se întâmplă cu lucrările lui Sajcz Andrei? „Le stocăm. Am mai donat câteva, dar, în general, rămân în stoc. Ne-am bucura să le putem vinde” – spune sora artistului cu dizabilităţi, cea care îl îngrijeşte pe bărbat.
Goblenuri cu suflet
Camelia Dijmărescu are 36 de ani, dar pare o adolescentă. Chiar dacă e dependentă de scaunul rulant, îi place să se descurce singură. Atât cât poate. E diagnosticată cu maladia Ombredanne, are doar un picior(uş) stâng, o singură mână pe care poate să o folosească – dreapta -, în timp ce stânga se „termină” fără palmă şi degete. Dar, în ciuda dizabilităţilor, Camelia poate face minuni.
Tânăra coase goblen
„O fac de mulţi ani, e una dintre pasiunile mele. Cos doar cu o mână, dar încerc să mă folosesc şi de cealaltă pentru a ţine fixă rama pe care este pus goblenul. Nu e greu, te acomodezi… Iar atunci când pui pasiune în ceva, ajungi să te simţi util. Nu te gândeşti că «sunt aşa şi nu pot face nimic», îţi dă puterea să mergi mai departe” – povesteşte Camelia Dijmărescu.
Tânăra a cusut, până acum, vreo 15 goblenuri. În general, alege modelele care să-i placă: peisaje sau simboluri religioase. Coase în special pe timpul iernii, când are mai mult timp liber. Camelia se plânge, însă, că nu prea are cumpărători pentru a-şi valorifica munca.
Proiect
I-am întâlnit pe Camelia şi pe Andrei la o acţiune de informare, conştientizare, sensibilizare a potenţialilor angajatori. Acţiunea s-a desfăşurat în cadrul proiectului „ProAct-Măsuri active pentru integrarea profesională a persoanelor cu handicap”, proiect iniţiat de Fundaţia Bethany şi derulat în parteneriat cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Arad şi Universitatea „Vasile Goldiş”.
diana.dutu@informmedia.ro
Citiți principiile noastre de moderare aici!