Pastorală de Sfintele Paşti

Multă lumină aduce în sufletele celor ce se întâmpină de acest praznic adeverirea Învierii Domnului, aşa cum îl temeluieşte Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. Această afirmare se cere rostită în plină lumină, pentru că şi în desfăşurarea slujbei Învierii, în miez de noapte şi parcă risipind bezna, prin care păşim până la pragul bisericii, primim aici făclia aprinsă de la sfânta masă a altarului ce închipuie Sfântul Mormânt al Celui răstignit în chemarea atât de îmbietoare spiritual: „Veniţi de luaţi lumină!”.

Un izvor de lumină devine şi un simbol cu multe tălmăciri pentru suflet. Ajunge o licărire pentru a lumina nu numai în preajmă, ci până înăuntrul fiinţei privitorului. De aceea o lumină întreţinută cu scumpătate reprezintă însăşi persoana, starea sa în raport cucelelalte, pe care le poartă în cuget din latura celor vii sau a celor adormiţi. De asemenea, este simbolul sau realitatea unei prezenţe tainice ce chezăşuieşte comuniunea dorită. Drept aceea, se aprinde lumânare nu doar ca jertfă pentru trebuinţele imediate, ci şi spre slava lui Dumnezeu şi cinstirea celor ce au strălucit prin părtăşia din lumina cerească.

Curăţirea de patimi, iluminarea lăuntrică apropie de Lumina cea neapropiată, Lumina cea mai presus de fire, Lumina adevărului de care doreşte fiecare să se împărtăşească, în ziua cea neînserată a împărăţiei lui Hristos, cum intonează imnul Bisericii. Ucenicul numit şi al iubirii, care însuşi a arătat că Dumnezeu este iubire, afirmă şi următoarele: „aceasta este vestirea pe care am auzit-o de la El (adică Iisus Domnul) şi v-o vestim: că Dumnezeu este lumină şi nici un întuneric nu este întru El. Dacă zicem că avem împărtăşire cu El şi umblăm în întuneric, minţim şi nu săvârşim adevărul. Iar dacă umblăm întru lumină, precum El este în lumină, atunci avem împărtăşire unul cu altul şi sângele lui Iisus, Fiul Lui, ne curăţeşte pe noi de orice păcat”.

 În lumina Învierii, întreaga trăire creştină primeşte valori sporite prin însăşi tinderea spre lumina nesfârşită.

Sărbătorim cel dintâi Sfinte Paşti după înălţarea în rangul de Arhiepiscopie a Eparhiei Aradului, datorită vechimii şi importanţei ei

în viaţa naţională şi bisericească a ţării. Strălucirea slujbei de atunci săvârşită de ierarhii membri ai Sfântului Sinod al Bisericii

noastre, în frunte cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, apare în lumina Învierii chezăşuitoare pentru drumul pe care clerul şi poporul de aci îl are de parcurs în vremea viitoare, cu atât mai mult cu cât anul în curs este consacrat împlinirii unor mari evenimente din viaţa întregii creştinătăţi ca şi a celei româneşti.

Fie ca de Sfintele Paşti, razele luminii Învierii să pătrundă până în adâncul sufletelor noastre, ştiind ceea ce învaţă Sfânta Scriptură că: ,,toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor la Care nu este schimbare sau umbră de mutare.”

Luminatul praznic al Învierii Domnului şi timpul următor să-l petrecem cu binecuvântare din lumina cerească a lui Dumnezeu în Treime Sfântă – Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Amin.

† TIMOTEI

Arhiepiscop al Aradului