Stagiunea expoziţională a U.A.P., Filiala Arad, pe 2010, continuă în această perioadă cu o expoziţie de excepţie „Sculptura azi. 4 discursuri”, ediţia a IV-a.
Acest proiect, semnat de cei doi curatori, dr. Anamaria Şerban şi dr. Cosmin Moldovan, amândoi sculptori, cuprinde în această configuraţie patru autori, cu tot atâtea viziuni distincte asupra sculpturii: Bogdan Raţa, Delia Corban, Fehervari Zsolt şi Nada Stojici. Acesta a şi fost obiectivul expoziţiei, armonizarea într-un ansamblu edificator a patru concepţii distincte, conturate asupra sculpturii contemporane.
Bogdan Raţa operează cu anatomia umană stăpânită cu măiestrie şi transpusă impecabil în materiale noi (răşini sintetice). Tânărul sculptor se numără printre puţinii artişti români acceptaţi de galeriile new york-eze. În sculptura sa el mixează elemente anatomice polare, (laba piciorului substituie capul iar talpa lui devine faţă). Ironia, umorul şi hibridizările bizare dau farmecul unei soluţii plastice neosuprarealiste surprinzătoare.
Delia Corban, la polul opus, al spiritualizării maxime a actului artistic, recurge la obiectul umil pe care-l preface într-un vehicul al unor sensuri şi semnificaţii ce ţin de aspiraţia spre absolut. Motive precum perna, toaca, poarta, şervetul, lingura aurie din bronz, şlefuită oglindă sunt prelucrate cu căldură şi afecţine alcătuind împreună un spaţiu al ritualului sacru.
Nada Stojici e mai ermetică sub aspect formal dar şi ea infuzează compoziţia sculpturală şi grafică cu conotaţii înălţătoare. Desenele în laviuri azurii pe calc, care-i acompaniază sculpturile ne oferă o perspectivă îngerească asupra lumii, care e văzută dintr-un unghi plonjant, de dincolo de stele – puncte de lumină argintii printre care se citeşte discret trama labirintică a unei aşezări urbane. Geometria şi sensibilitatea încântă ochiul, mintea şi inima privitorului,propunând o verticalizare a relaţiei noastre cu cosmosul.
Fehervari Zsolt abordează plastic obiectul uzual pe care-l converteşte în metaforă plastică. Şi în cazul său ironia şi umorul fin, uneori dureros sunt reflexele unei conştiinţe artistice sensibile la datele existenţei noastre de zi cu zi.
O expozitie admirabilă, panotată cu eleganţă, cu lucrări transpuse impecabil în materiale definitive (bronz, lemn, răşini) care ar putea sta la fel de bine în oricare galerie europeană.
Onisim Colta
Citiți principiile noastre de moderare aici!