Nu mai pot intra şi nici nu mai pot ieşi din curţi cu maşinile. Nu mai pot trece de pe parte pe alta a străzii, mai ales dacă şi plouă, pentru că ceea ce înainte cu şase luni era un drum rezonabil, pe care se putea circula, acum a devenit o mlastina. Şi asta după ce strada, General Traian Doda, din cartierul aradean Gai, a fost prinsă în amplul proiect de canalizare, astfaltare, modernizare, pe baza unui împrumut de la BIRD. S-au apucat de ea prin octombrie anul trecut, au spart-o şi au abandonat-o. Au lăsat-o impracticabilă, la fel ca alte multe străzi din cartierele Aradului. Originalitatea acestei uliţe este că a rămas aşa doar pe un sfert, pe cealaltă bucată s-a lucrat şi se poate circula. Dar tot şantierul se opreşte invariabil în acelaşi loc. Locuitorii celor 12 case afectate (şase pe o parte, şase pe cealaltă) nu înţeleg, şi pe bună dreptate, logica acestui stil de muncă. Nu înţeleg de ce la închiderea unui sezon de lucru nu poate fi lăsată o stradă pe care să poţi trece cu maşina sau măcar cu bicicleta.
Familiile Gabor, Bozgău, Tabuia, György, Dulani, Moţ sunt doar câteva din cele 12 care trăiesc de mai bine de şase luni pe o stradă fără drum. Noroaie, gropi, canale adânci, fără capace, extrem de periculoase. O stradă care pe un sfert e ruptă de civilizaţie. Se lucrează în mod paradoxal pe celălalt tronson al ei, dar aici nimeni nu vrea să vină. Răbdarea lor a ajuns la capăt. „Am avut şanturi şi canale făcute şi îngrijite de noi, le-au distrus când au intrat cu maşinile mari. Acum am dat din banii noştri muncitorilor să le sape, ca să nu ne intre apa în case şi curţi. Au spart toată strada în toamnă şi au lăsat-o aşa. Nu suntem absurzi, am înţeles că sunt lucrări, ne-am bucurat că se face ceva, dar halul în care au abandonat strada, de atâta vreme, e incalificabil”, spune cu năduf Mariana Tabuia, o locatară a străzii General Traian Doda. „Au distrus tot, s-au furat capacele de canal, au dispărut şi aerisitoarele de gaz, ventilele de apă. Nimeni nu mai vine să verifice lucrările, nu-i interesează unde şi cum se cheltuie atâţia bani.” acuză Nicolae Gabor.
Ridică din umeri
Evident că cei în cauza au fost în bucata mai norocoasă a străzii să se intereseze de soarta drumului lor. Muncitorii nu ştiau ce să răspundă. Când dădeau peste vreun şef, acesta se lua cu mâinile de cap când se uita dincolo de graniţa şantierului. Au dat şi telefoane pe la Primărie, acelaşi răspuns: se va ajunge şi acolo cu lucrările. Şi a trecut o iarnă, au trecut şi zilele însorite ale primăverii, acum sunt… ploi.
„Solicităm Primăriei un spor de cărăuş, pentru ceea ce cărâm în mâini de la colţul străzii”, Nicolae Gabor.
M.A.
Citiți principiile noastre de moderare aici!