În locul în care alpinistul arădean Zsolt Török și-a pierdut viața în 14 august, lângă Refugiul Călțun, a fost montată o placă comemorativă pentru a-i cinsti memoria. S-a întâmplat duminică, 29 septembrie 2019, în ziua când Zsolt Török ar fi împlinit 46 de ani. Evenimentul a fost coordonat de Minerva Vincze, prima soție a alpinstului și mama băiatului său, David. Aceasta a organizat o tură pe partea sudică, pe aceeași potecă pe care arădeanul a pășit pentru ultima oară spre Refugiul Călțun.
O tură pentru Zsolt
„Nu aș fi crezut vreodată că prima tură mai lungă pe munte a lui David, fiul nostru, va fi la inaugurarea monumentului în amintirea tatălui lui… Am stat mult pe gânduri dacă e bine să-l duc acolo cu această ocazie. El a insistat foarte mult să meargă, însă știam că nu va fi ușor.
Așadar, sâmbătă, 28 septembrie, pe la ora 11:00, am pornit împreună cu o parte din cei care au luat parte la eveniment și au ajutat la montarea plăcii, spre lacul și refugiul Călțun. Un traseu de 3 ore, care noi l-am făcut de data aceasta în vreo 6 ore, din cauza multelor pauze de mâncat afine și tras sufletul, în ritmul lui David. Dar am ajuns cu bine.
A fost emoționant și dureros să regăsim locul unde Zsolt a dormit ultima dată. Seara am reușit să pregătim locul pentru placă și să înălțăm o grămadă de pietre, de care am legat apoi stegulețele tibetane.
Noaptea, în refugiu, a fost mai mult o noapte de veghe pentru mine, în acel loc, cu această ocazie. O reîntâlnire și conectare cu Zsolt, o altă încercare de a înțelege și accepta ce s-a întâmplat.
Până nu de mult, Zsolt era cel care ne trimitea mesaj cu poza de vârf și inima formată din pioleți, de data aceasta, noi am fost cei care i-am transmis un mesaj printr-o inimă gravată pe o placă. Steaua de pe placă reprezintă steaua lui David și totodată steaua și floarea din Micul Prinț.
«Part of us» – parte din noi, pentru că acesta e sentimentul care a răzbătut dincolo de durere. Și asta cred că a simțit multă lume.
Ar mai fi multe de spus, dar acestea sunt deja povești de spus în jurul focului, sau al lumânării, cum a fost cazul în seara când s-a montat placa comemorativă.
Vrând-nevrând, ieri, la întoarcere pe traseu, am conștientizat că am refăcut cu David exact traseul pe care a mers și Zsolt. Cel spre refugiu, când l-a parcurs pe picioarele lui și cel de întoarcere (recuperare), când a fost dus de băieții de la Salvamont, pe brațe… nu am suficiente cuvinte de recunoștiință pentru ei, pentru că au făcut asta.
Mulțumesc mult tuturor acelora care m-au ajutat și susținut în realizarea acestui monument. A fost și este mai mult decât o placă. Zsolt a fost cu noi, parte din noi. Vă mulțumesc!
În viitor dorim să ne reîntâlnim și să menținem viu sentimentul pe care l-am simțit zilele acestea. Vom anunța din timp!”, își termină relatarea, Minerva Vincze.
Plăcuță comemorativă în Valea Costilei
Pe lângă placa comemorativă montată lângă Refugiul Călţum, Clubul Alpin Român a montat o plăcuță comemorativă dedicată lui Zsolt Török la Monumentul Alpiniștilor de sub Izvorul din Valea Costilei, monument pe care se mai află numele unui alt mare alpinist român, care și-a pierdut viața la doar 32 de ani, în anul 1999, în tentativa de a ajunge pe K2 – Himalaya. Este vorba de Mihai Cioroianu–Galiani, care sâmbătă, 28 septembrie, ar fi împlinit 52 de ani. Galiani a urcat pe Nanga Parbat și Grasherbrum II însă a fost răpus de natură când încerca să cucerească un alt vârf de peste 8.000 de metri, K2- Chogori.
Tot duminică, 29 septembrie, când Zsolt ar fi împlinit 46 de ani, în centrul din Bușteni a fost amplasat un banner comemorativ în memoria lui. „Dumnezeu să îl odhinească!”
Trimite articolul
XDeci astia ori sunt fumati maxim si nu au stare ori, sunt nebuni. Sariti calu nebunilor!!!
Tiszteletem…es konnyek!
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.As vrea sa stie ca,cu toate ca nu l-am cunoscut personal,l-am admirat nespus de mult pentru tot cea ce a facut.Un om curajos,cu aspiratii inalte, mult peste a unui om obisnuit.Pentru a optine asemenea performante iti trebuie o tarie de caracter deosebita.Este un exemplu pentru noi toti.Cinste memoriei lui ,iar familia lui poate fi foarte mandra de el.
Ce atata “divinizare”? Am înțeles , a fost un alpinist bun, are denumire de stradă, -parc- . În curând -competiția Zolt, poate cartierul Zolt..?????????????? Pe când oare și o icoană în biserică , icoana ocrotitoare a alpiniștilor ?!?!?!?!?
Actuala nevasta (ultima) nu a parcurs si ea traseul fiind prea d u r d u l i e?!