Cu doar câțiva ani în urmă, era o modă în rândul celor mici să aibă în casă un ghiveci cu plante carnivore, pe care le hrăneau cu diverse insecte, în special muște. În magazinele din Arad se găseau câteva specii importate, care s-au vândut bine aproximativ un an, după care interesul a scăzut, iar de pe rafturi au început să dispară aceste plante. Puțini știu însă că cel puțin două specii de flori carnivore există în mod natural în anumite zone mlăștinoase din județul nostru.

Teritoriile carnivorelor

Cunoscutul biolog arădean Gabriel Herlo ne-a declarat că în zona Chișineu-Criș a fost confirmată existența speciei Ulticularia Vulgaris, cunoscută și sub denumirea Otrățelul de baltă. „Planta este întâlnită în special în Delta Dunării, dar existența ei în zona Chișineu-Criș, pe anumite canale sau în locuri mlăștinoase, a fost confirmată de botaniști, fiind menționată într-un volum special despre flora României”, ne-a spus biologul.

Mai mult, în monografia orașului Pecica este menționată existența acestei plante pe terenuri mlăștinoase din vecinătatea râului Mureșul, aflate pe raza administrativ-teritorială.

De asemenea, într-un ghid turistic dedicat regiunii Banat-Crișana se menționează că Otrățelul de baltă crește în Rezervaţia naturală „Prundul Mare”, aflată în zona Secusigiu.

Vânează nevertebrate

Otrăţelul de baltă este o plantă acvatică ce plutește, având o floare galbenă la suprafața luciului apei și o tulpină scufundată deosebit de ramificată. Pe tulpină se află un număr mare de capcane, un fel de săculeţi cu aer. În momentul în care o vietate acvatică, cum ar fi un viermișor, se apropie de săculeț, acesta se deschide brusc, aerul iese, iar apa care intră absoarbe şi prada. Săculețul se închide, iar insecta este ulterior digerată. Confrom botaniștilor, planta poate să prindă și o mie de vietăți în 24 de ore, fiind vorba de mici nevertebrate.

Roua cerului, la Moneasa

O altă specie de plantă carnivoră a fost observată în zona Moneasa, în Munții Codru Moma. Este vorba de Roua Cerului (Drosera Rotundifolia), o plantă ocrotită, care a fost găsită întâmplător în zone mlăștinoase și cu turbă. Existența speciei este menționată de biologi în mai multe masive muntoase din țară, planta fiind recunoscută după florile de culoare albă și frunzele care au pe suprafață numeroşi peri glandulari cu rol în digerarea insectelor. Aceştia secretă un lichid lipicios care se adună ca roua și atrage micile vietăți, care odată prinse sunt descompuse cu ajutorul enzimelor speciale. Botaniștii spun că planta se hrăneşte cu aproximativ 50 de insecte pe an, care le oferă un supliment de azot de care au nevoie.