JURNAL ARĂDEAN. S-a scris mult despre dvs, dar nu cunosc să vă fi referit până acum, la începuturile carierei academice și cu atât mai puțin la activitatea, care a premers acesteia.
LIZICA MIHUȚ: Poate părea surprinzător, dar formarea mea intelectuală, după absolvirea Facultății de Filologie din cadrul Universității de Vest din Timișoara, a început în învățământul arădean preuniversitar. A fost o perioadă a unor acumulări fundamentale, având șansa, ca arădean, să beneficiez de un fond de carte uriaș, Biblioteca Xenopol, însemnând atunci, când ne lipseau multe cărți de acasă, un loc al lecturii zilnice, ca cititor fidel nu numai al volumelor aflate în circuitul public, ci și al „fondului documentar” al acesteia, ce a constituit temeiul doctoratului meu în filologie, de fapt unicul doctorat în Arad până la evenimentele din 1989.
JA: Având un doctorat în filologie, a fost relativ simplu accesul la „Universitatea “Aurel Vlaicu”, înființată chiar în anul 1990.
L.M.: Universitatea avea atunci două facultăți: Facultatea de teologie și Facultatea de inginerie, iar câțiva ani mai târziu, profesorul Dimitrie Cameniță, unul din străluciții dascăli ai ASE București, originar din Arad, revenit acasă, a fost ales, pentru o scurtă perioadă, rector al UAV. În această calitate, printr-un prestigiu personal excepțional, a reușit destul de repede să înființeze Facultatea de științe economice. Iar eu, mi-am propus să continui tradiția învățământului teologic interbelic și am făcut demersuri pentru înființarea specializării „Teologie-litere”, în cadrul Facultății de teologie, specializare, care a durat câteva ani, nefiind dorită de către decizionalii „la vârf”, deopotrivă teologi și filologi. Precizez că până în 15 februarie 2000, când am fost aleasă rector, eram cadru didactic titular, la Facultatea de teologie, predând gramatica limbii române.
JA: Se știe că ați fost al 7-lea rector al UAV, unica femeie rector din România, în acel moment.
L.M.: Nu avem spațiul necesar să mă refer la considerentele care m -au determinat să candidez pentru funcția de rector, alături de alți 3 profesori universitari,: Gheorghe Gherman, Iosif Kaposta, Octavian Cira, dar vă mărturisesc cu sinceritate că dacă știam „starea”, în care se afla UAV, în mod sigur, nu candidam.
JA: Vă referiți la „starea” materială sau la cea academică?
L.M.: UAV avea 3 facultăți, 14 specializări de licență, 252 de studenți, dar cu o bază materială mai mult decât precară. Avea doar un singur spațiu în Cartea Funciară, toate celelalte erau cu contractele de închiriere expirate, inclusiv căminele studențești, Complexul M nu exista, actualul sediu al rectoratului era ocupat alături de universitate, de alte instituții (Primăria Arad, Finanțele publice, Crucea Roșie, un radio/ ziar naţional, biblioteca UAV), iar specializarea de textile se afla în căminul elevilor de la Liceul textil. Mi-am dat seama atunci că mandatul/ mandatele mele de rector vor însemna și au și însemnat foarte multă muncă.
JA: Așadar, care este „moștenirea” lăsată la finalul celor 3 mandate de rector?
L.M.: Cele 16 Anuare ale UAV (2000-2015), toate cu sute de pagini, aflate în Biblioteca Centrală a instituției, consemnează reușite, dar și imense dificultăți, mari și mici bătălii pentru realizarea standardelor de calitate impuse de ARACIS, care a apreciat universitatea, atribuindu-i cel mai înalt calificativ și anume „grad ridicat de încredere”.
Precizez, în cifre, că la finalul celui de al 3-lea mandat, UAV avea: 9 facultăți, peste 60 de specializări de licență, masterat și doctorat, Bibliotecă centrală, Institut de cercetare, proiecte guvernamentale și europene, o bază materială de 48.000 mp, consemnată în acte, peste 15.000 de studenți, fiind clasată pe locul I la prima evaluare făcută de Ministerul Educației ș.a.
JA: Ce gânduri puteți transmite actualei conduceri a UAV?
L.M.: Chiar dacă această moștenire s-a diminuat de-a lungul anilor pledez pentru un Arad universitar cu două universități puternice: una de stat și una privată, care pot conviețui în armonie și în bună colaborare, sprijinindu-se reciproc, în beneficiul comunității arădene, a învățământului superior romanesc.
Actuala conducere a UAV, reprezentată de rector și cei patru prorectori, nu doar că este tânără, entuziastă și competentă, dar pare hotărâtă (sper să nu mă înșel), să repare din mers neajunsurile, realizând cu sprijinul întregii comunități, de la personalul didactic la cel adminsitrativ, o instituție de învățământ superior de real prestigiu. Le urez succes tuturor!
Citiți principiile noastre de moderare aici!