ARAD. Dacă în Londra cabinele telefonice sunt parte a identităţii oraşului, constituindu-se în adevărate bijuterii stradale, la Arad acestea reprezintă o prezenţă nefericită în peisajul citadin. Cu geamuri sparte, „pictate”, invadate de afişe lipite ilegal sau pur şi simplu murdare, cu gunoaie pe pardoseală şi cu aparate telefonice (mai mult sau mai puţin funcţionale) înnegrite de praf, cabinele de pe bulevard sunt spaţii care nu te prea îndeamnă să le calci pragul nici dacă ai nevoie…
Aspectul lor deplorabil dovedeşte că nu sunt folosite deloc. Şi, într-un fel, e chiar normal să nu fie folosite în condiţiile în care mai tot arădeanul are telefon mobil. Dar se pun în mod firesc (cel puţin) două întrebări: 1.E normal să fie păstrate în stradă, aşa nefolosite şi neîntreţinute cum sunt? 2.Aceste cabine telefonice nu afectează, cumva, negativ imaginea centrului oraşului?
„Sigur că felul în care arată afectează imaginea oraşului. Dar pentru felul în care arată aceste cabine suntem respsonsabili noi, cetăţenii care le vandalizăm” – punctează Radu Drăgan, arhitectul şef al municipiului Arad. Reprezentantul Primăriei consideră că telefoanele publice nu şi-ar mai avea rostul pe străzile din Arad, cel puţin nu în zona centrală: „Având în vedere dezvoltarea telefoniei mobile, consider că telefoanele publice ar putea fi scoase. S-ar putea păstra în nişte «puncte cheie» cum ar fi gara, autogara, spitale, eventual pe lângă pieţe” – spune arh. Radu Drăgan.
Întreţinere… nejustificată
În prezent, în municipiul Arad sunt aproximativ 40 de cabine telefonice publice. Nouă dintre ele sunt amplasate pe Bulevardul Revoluţiei, de la Podgoria până la teatru, iar pe celelalte le putem regăsi pe străzile din cartiere, în zona mall-urilor, a unor supermarketuri etc. În ciuda aspectului dezolant al cabinelor în care sunt incorporate, cele mai multe dintre aparatele telefonice sunt funcţionale. Cu toate acestea, însă, ele nu prea sunt folosite. Şi, nefiind folosite, ele nu sunt profitabile pentru Romtelecom – compania care e responsabilă (şi) de întreţinerea lor. Probabil că acesta şi este motivul care explică mizeria din cabinele telefonice: întreţinerea lor ar costa mai mult decât venitul pe care îl aduc.
Pe vremuri, nu mai departe de acum zece ani, când cabinele erau dotate chiar cu carte de telefon, o firmă de curăţenie se ocupa în mod constant de întreţinerea lor. Acum, o asemenea cheltuială nu mai poate fi susţinută, nu se justifică.
„La cererea clienţilor”
De ce păstrează, totuşi, Romtelecom-ul aceste posturi publice? „De dragul populaţiei, pentru a veni în sprijinul acelor cetăţeni care nu îşi permit un telefon mobil şi care au, încă, nevoie de un telefon public” – explică reprezentanţii companiei.
În plus, telefonul public face parte din tradiţia Romtelecom, la începuturile sale, înainte de privatizare, societatea fiind obligată prin lege să aibă astfel de posturi publice. Dar, trebuie să recunoaştem, asta se întâmpla cu mulţi ani în urmă, într-o perioadă în care cabinele telefonice publice erau folosite de cel puţin 50 de ori mai frecvent decât acum…
În aşteptarea alegerilor…
Ar trebui desfiinţate cabinele telefonice de pe străzile Aradului? La felul în care arată şi la cât sunt de (in)utile, majoritatea arădenilor ar „vota” PENTRU. Dar poate că ar mai trebui aşteptat puţin, până trec alegerile europarlamentare şi prezidenţiale din acest an. Sau, mai exact, campaniile electorale care preced alegerile. Pentru că în perioada campaniei electorale, posturile publice se dovedesc a fi extrem de utile. Căci de unde e mai sigur să dai telefoane anonime electoratului decât de la un telefon public?
Citiți principiile noastre de moderare aici!