Dacă pentru mulţi români, Revoluţia a însemnat începutul unui trai mai bun, pentru Ioan Loghin din Vladimirescu anul 1989 a rămas ca un punct de unde a început întreg dezastrul. La cei 52 de ani pe care îi are, Ioan Loghin a venit la sediul redacţiei noastre, în speranţa că aici va găsi un minim sprijin.
„De la Revoluţie nu am mai avut serviciu. Am muncit în fiecare an, dar când mă duceam să-mi ridic cartea de muncă mi se dădea mereu acelaşi răspuns: angajatorul a uitat să vă treacă activitatea în cartea de muncă. Astfel am ajuns să fiu nevoit să-mi caut de lucru chiar şi la negru pentru a-mi putea întreţine familia”, şi-a început povestea cititorul nostru.
Căsători, cu trei copii, Ioan Loghin a decis să-şi încerce norocul chiar şi peste graniţă. A luat drumul străinătăţii, însă nici de această dată norocul nu a fost de partea lui. A muncit luni de zile, însă în momentul plăţii angajatorii se făceau nevăzuţi. A revenit în septembrie acasă. La marginea comunei Vladimirescu, lângă fosta groapă de gunoi, acolo locuieşte cu soţia şi unul dintre copii. A observat însă că „o ceaţă mi s-a lăsat pe ochi şi nu mai văd clar”. Verdictul a fost clar: cataractă! Pentru a se opera însă Ioan Loghin ar avea nevoie de câteva mii de euro, bani pe care nu îi are. „Sper ca cienva să mă poată ajută pentru a-mi putea întreţine familia în continuare. Eu sunt singurul lor sprijin”, a mai spus Loghin.
AJUTĂM!
Cei care doresc şi pot să-l ajute pe Ioan Loghin pot face donaţii în contul – lei: RO35BRDE020SV17244000200, deschis la BRD Groupe Societe Generale S.A., Agenţia Vladimirescu.
A.P.
Citiți principiile noastre de moderare aici!