Minunea îl converteşte pe Crăciun la creştinism. De bucurie că nevasta sa a scăpat nevătămată de pedeapsa lui necugetată, Crăciun aprinde un rug din trunchiuri de brad în curtea lui şi joacă o horă cu toate slugile lui. După joc, Crăciun împarte sfintei familii daruri păstoreşti: lapte, caş, urdă, smântână. De aici transfigurarea lui Moş Crăciun într-un sfânt, care aduce, de ziua naşterii lui Iisus, daruri copiilor, obicei care se suprapune cu amintirea darurilor pe care, după legenda evanghelică, le aduceau regii-magi în staul noului Mesia. Cântecele de bucurie adresate de slugile lui Crăciun s-au transformat în colinde, colindele de Crăciun.

Din secolul IX

Moş Crăciun a apărut în secolul al IX-lea, fiind o variantă mai nouă a Sfântului Nicolae. Tradiţia spune că „moşul” împarte daruri copiilor cuminţi în noaptea de Crăciun (24/25 decembrie).