ARAD. 2008. Un an care a schimbat o viaţă de om. O viaţă dedicată medicinei. Nimic nu a mai fost ca până atunci şi nimic nu va mai fi nici de acum înainte deşi faptele din 2008 fuseseră etichetate greşit. Dar cine mai şterge prima impresie? Cine mai poate intra în memoria colectivă şi schimba datele problemei, unele false cu altele adevărate? Greu de ghicit. Cert este că pentru Carol Bakoş viaţa s-a schimbat din 2008 încoace. Fără ca vina să-i aparţină. Destinul, o greşeală de interpretare, a făcut ca doctorul să fie cercetat penal pentru o presupusă luare de mită. Dosarul a fost închis cu NUP – neînceperea urmăririi penale, pentru că faptele au stat altfel decât le declarase pacientul supărat pe medicul specialist de medicina familiei, însă, pentru mulţi nădlăcani, povestea este încă de actualitate.
Ce contează?
Nu mai contează că oamenii legii au analizat situaţia şi au ajuns la concluzia că nu a fost vorba de nicio mită la Nădlac, la cabinetul medical al doctorului Bakoş, ci doar de banii luaţi pentru chitanţa deja eliberată pentru o dovadă medicală cerută chiar de pacientul reclamant. Nu a mai contat nici măcar că după ce şi-a revenit din şoc, doctorul a afişat la uşa cabinetului său, din disperare, rezoluţia procurorului, pentru ca toată lumea să afle că nu a făcut nicio greşeală medicală şi nici nu a luat vreun ban fără să rupă vreo chitanţă. Nu a mai contat nici calitatea serviciilor medicale oferite pe mai departe, nici aplecarea pentru această meserie, nici dragostea pe care i-o poartă. Carol Bakoş a fost etichetat şi a scăpat cu greu de eticheta pusă fără drept. Plăteşte, spune, şi acum pentru o nevinovăţie demonstrată.
Dar de ce a dezgropat cazul acum? „Am rămas şocată să văd că unii oameni ţin şi acum în casă ziarul în care, pe scurt, a fost prezentată situaţia din 2008”, ne-a spus soţia doctorului. „A fost un duş rece, îngrozitor de rece, nemeritat. Am tras de pe urma acestei nedreptăţi şi încă mai trag”, ne-a spus şi Carol Bakoş.
Când dovezile nu ajung
A pierdut o serie de pacienţi atunci, în 2008, şi deşi nimeni nu a mai pornit acţiunea penală împotriva sa, pentru că existau chitanţe pentru banii încasaţi (60 de lei!!!), pentru că se eliberaseră dovezile medicale cerute de pacientă, cu greu locuitorii oraşului s-au întors la cabinetul medical a lui Bakoş. Munca de medic din 1972 încoace, dăruirea cu care a tratat şi sfătuit pacienţii, nu a mai contat, un timp. S-au întors înapoi, la tratamentele şi sfaturile doctorului Bakoş, dar medicul şi-ar dori cumva ca totul să fie ca înainte. Un lucru aproape imposibil: „Ca să-ţi dovedeşti în România nevinovăţia nu ajung actele, dovezile clare. Ai nevoie de avocat, de zbateri, de luptă. Şi apoi mai rămâne ce-şi amintesc oamenii. Oricât de nevinovat ai fi, nu mai ai scăpare”, povesteşte cu tristeţe doctorul Bakoş.
E povestea unei nevinovăţii medicale, plătită cu pacienţi, ani de suferinţă şi o umbră îngrozitoare aruncată asupra persoanei. După cum spune chiar doctorul: am fost luat din greşeală, pentru o posibilă mită, şi aruncat în categoria celor care fură 15-20 de mii de euro. Când s-a demonstrat că nu a fost aşa, a fost prea târziu pentru mine”. Cine poate schimba memoria colectivă şi etichetele puse rapid de societate? Poate doar o poveste adevărată a unei nevinovăţii plătite scump.
Scurtă poveste din 2008
O acţiune eronată. Aşa a fost etichetat de doctor cazul din 2008. Dar haideţi să vedem cum a stat întâmplarea care a distrus o viaţă de doctor, povestită chiar de medic: „Totul s-a întâmplat în momentul în care s-au introdus taxele pentru eliberarea adeverinţelor medicale, în aprilie, printr-o dispoziţie a CNAS. Era ceva nou, care nu suna bine pentru unii dintre pacienţi. (…) Reclamanta a venit pentru ca patru persoane să primească adeverinţe pentru muncă, care difereau în funcţie de destinaţia lor. Noi am fixat preţurile conform indicaţiilor sindicatelor medicale, în jur de 20 de lei pe adeverinţă. Am explicat foarte frumos despre ce e vorba. Ea a spus că nu are bani acum, pentru că a bănuit că nu e posibil să ceri bani pentru asiguraţi. Bănuia că nu există ordinul CNAS. A crezut că am născocit această taxă. Procurorii au luat actele şi au văzut că, retroactiv, erau trecute toate în documentele noastre. Eu am fost ţapul ispăşitor pentru problema banilor care erau impuşi de dispoziţia CNAS. Tot atunci apăruse şi o discuţie legată de părăsirea cabinetului, pentru care unii credeau că se cer bani. Dar eu nu ceream bani pentru a ieşi de la noi. (…) Ceea ce a uitat pacienta să spună la toţi era faptul că era datoare cu banii de adeverinţe, pe care noi le eliberaserăm. Când a venit cu banii, echipa oamenilor legii a avut misiunea doar să recupereze 100 de lei pe care scria mită, fără să ştie faptul că era vorba de o datorie, de o plată restantă pe adeverinţele eliberate. Eu m-am aşteptat că, dacă arăt chitanţele, totul va fi bine. Doar cu chiu cu vai, după ce am vorbit cu avocatul meu, au înţeles că am dreptate. Era însă prea târziu”.
Citiți principiile noastre de moderare aici!