O poveste de viaţă care ni se dezvăluie
cu încetineala şi blîndeţea
bătrîneţii. La fel ca şi cei 100
de ani trăiţi cu modestie, simplitate şi
mai ales cu credinţă în Dumnezeu.
Tinereţea şi până acum, spre
capătul puterilor, a trăit la
Şimleul Silvaniei. A cules strugurii din viile de
pe Dealul Măgurei şi a
Uşvălăului, a lucrat pământul
pentru a-şi creşte cei şase copii. La 70
de ani, ne spun nepoatele, încă ducea
în pod, pe spate, sacii de porumb. Care este
secretul acestei longevităţi, nu-l
cunoaşte nici ea. Şi-a trăit destinul
marcat de război şi, în momentele
grele, şi-a găsit refugiul în
rugăciune. Nu a băut niciodată vreun
medicament, nu a avut nici o boală care să
necesite tratament dar şi-a permis un singur
deliciu: cafeaua zilnică. Pe cea de ieri a
savurat-o împreună cu noi, înainte de
a gusta din tortul pregătit special pentru
aniversarea ei. A venit pe meleagurile arădene din
1992 şi s-a stabilit în casa unei fete din
Sânicolaul Mic. Cei şase copii, 18
nepoţi, 38 de strănepoţi şi doi
stră-stră nepoţi o
răsfaţă, de fiecare dată, la
fiecare întâlnire, cu tot felul de
bunătăţi.
La aniversarea centenară a participat şi
viceprimarul Aradului, Levente Bognar, care i-a oferit
din partea Primăriei un buchet de flori, un tort
şi o mică atenţie financiară. Ne
alăturăm şi noi celor dragi, şi
îi urăm doamnei Kincses Elisabeta, un
„La Mulţi Ani!” şi să ne
întâlnim la a o sută una aniversare.
D.S.
Citiți principiile noastre de moderare aici!