Instituția prezidențială este, istoric vorbind, una foarte tânără în România, dovadă fiind faptul că exceptându-l pe Nicolae Ceaușescu, toți ceilalți președinți sunt încă în viață. De fapt funcția de președinte a fost inventată de Ceaușescu în anul 1974, când la 28 martie era proclamat în cadrul Marii Adunări Naționale, fiind votat în unanimitate și primind și un sceptru care să simbolizeze puterea pe care o deține.
Acest sceptru, copiat după cel al regelui Ferdinand, dar cu însemnele partidului comunist în loc de cele ale casei regale, a fost furat din biroul său de către revoluționarii care au pătruns în clădire în 22 decembrie 1989.
Primele alegeri democratice l-au impus în 20 iunie 1990, de Duminica Orbului, pe Ion Iliescu președinte, cu un procent de 85,07%, la scrutin fiind prezenți 86,19% din totalul celor cu drept de vot. Tot Ion Iliescu va câștiga și în 1992, când realegerea sa a vost votată de 61,43% din totalul celor 73,23% care s-au prezentat la urne.
Următorul, în noiembrie 1996, a fost Emil Constantinescu care a câștigat funcția supremă cu votul a 54,41% din totalul celor prezenți. Participarea la vot a fost de 75,90%.
Ion Iliescu revine și forțează cel de al treilea mandat, pe care îl și câștigă, adunând 66,83% din voturi, dar pe baza unei scăderi dramatice a participării la vot, doar 57,50% dintre români prezentându-se pentru a-și exercita acest drept.
2004 este anul care îl aduce în fruntea țării pe Traian Băsescu, ales de 51,23% dintre românii prezenți la vot, o prezență modestă, de doar 55,21%. Primul beneficiar al mandatului de 5 ani, nu de 4 cum fusese până atunci, Băsescu este reales în 2009, după o luptă strânsă, cu 50,33% din totalul sufragiilor exprimate. Participarea la vot a fost ceva mai bună, însumând 58,02%.
Venind de la Sibiu, unde performase ca primar, Klaus Iohannis devine noul președinte al României. Este votat de 54,43%, în condițiile unei participări de 64,11%. Este reales la finalul anului 2019 de 66,09% dintre participanții la vot. Prezența la urne a fost de 54,46%.
Fiecare președinte și-a lăsat amprenta în anii în care a condus, fiecare a avut un stil propriu, adunând deopotrivă laude, dar mai ales critici. Despre Nicolae Ceaușescu, primul și poate singurul președinte cu sceptru, ar fi foarte multe de spus, dar e deja treaba istoricilor.
Ion Iliescu, văzut ca salvatorul patriei în primii ani de după Revoluția din 1989, are meritul de fi fost la conducere în momentul intrării în NATO, dar a ajuns într-un final inculpat pentru rolul avut în desfășurarea sângeroasă a mineriadelor.
Emil Constantinescu, în al cărui mandat s-a semnat parteneriatul strategic cu SUA și s-a depus cererea de aderare la Uniunea Europeană a fost cea mai mare speranță dar și cea mai mare dezamăgire a tinerei democrații românești. A terminat declarându-se învins de sistem, fiind singurul președinte cu un singur mandat.
Autointitulat președinte jucător Traian Băsescu, a condus România la momentul intrării în Uniunea Europeană și a avut de gestionat o criză financiară de proporții. Vârf de lance al luptei anticorupție a fost acuzat că a dus această luptă cu arme disproporționate și nu întotdeauna împotriva cui trebuia. Istoria îl consemnează ca fiind și fost colaborator al Securității, sub numele de cod Petrov.
Klaus Iohannis, încă Președintele României, ale cărui realizări trebuie să le căutăm bine, va rămâne în memoria colectivă ca cel care a dus turismul la un alt nivel și care și-a pregătit, din banii statului, o reședință de retragere în care a investit peste 3 milioane de euro doar în schimbarea structurii interioare. Va rămâne de la el, de asemenea, sfatul de a juca golf, dat tuturor românilor care se simt stresați.
Din 21 decembrie România va avea un nou președinte și probabil, ca de obicei, românii se vor vedea puși din nou în situația de a alege răul cel mai mic.
Citiți principiile noastre de moderare aici!