Costurile per elev introduse deja din ianuarie 2010 şi care vor determina şi bugetul de salarii al şcolilor în anul şcolar următor sunt mereu invocate de toţi primarii când e vorba de desfiinţarea unităţilor şcolare. Pentru o mai bună clarificare precizăm că salariile profesorilor şi a personalului din învăţământ nu pot fi plătite decât din acest buget rezultat printr-un calcul simplu:numărul de elevi înmulţit cu un cost pe care l-a dat ministerul educaţiei. Banii vin direct de la Ministerul Finanţelor.
Şcolile cu elevi puţini, cum e cea din Nadăş , Minişel, chiar şi Tauţ sunt în dezavantaj clar. Tot ce se poate ca aceste costuri să nu fie estimate corect, banii nu ajung nici în liceele foarte bune cu mulţi elevi (din pricina personalului didactic calificat) şi nu ajung, spre exemplu nici la Tauţ, chiar după toate reducerile şi desfiinţările propuse. „Nu aş vrea să fie desfiinţate aceste şcoli dar nu pot asigura plata profesorilor. Nici aşa, cu reducerile făcute, nu ştiu cum mă voi descurca, oricum banii alocaţi nu vor ajunge” spune Pleş.
O posibilă soluţie
Ar fi fost mai corect, în opinia primarului, ca banii să vină pe judeţ, şi să fie redistribuiţi în funcţie de necesarul şcolilor. „Vor fi şcoli cu un excendent pentru că au mulţi copiii iar profesorii sunt, cei mai mulţi, debutanţi. Ce rămâne de acolo ar putea fi redirecţionaţi acolo unde nu ajung” crede Pleş.
JA-M.A.
Citiți principiile noastre de moderare aici!