ARAD. La împlinirea a 80 de ani de viaţă a distinsului Prof. Dr. Francisc Schneider MD, PhD, DHC se cuvine o caldă omagiere şi o sinteză a remarcabilelor realizări didactice şi ştiinţifice ale acestui mare fiziolog român în semn de preţuire şi respect pentru creaţie şi excelenţă.
S-a născut pe 27 iulie 1933 la Timişoara, unde a urmat şcoala primară şi liceul (1940-1951) şi apoi Facultatea de Medicină (1951-1957), iar în perioada 1957-1960 a fost medic de circumscripţie la Certeze-Negreşti Oaş, unde peste ani a devenit Cetăţean de Onoare al comunei. Între anii 1960-1998 a fost cadru didactic şi de cercetare la Disciplina de fiziologie a Facultăţii de Medicină de la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” din Timişoara, parcurgând prin examen toate treptele universitare de la preparator, asistent, şef de lucrări, conferenţiar la profesor, şef de catedră, conducător de doctorat şi director de contracte de cercetare. Ca medic primar a fost şef al Laboratorului de Fiziologie clinică şi Explorări funcţionale de la Spitalul Judeţean Timişoara (1972-1990) şi director al Institutului de Igienă Timişoara (1996-1998). Este redactor şef-fondator al revistei Fiziologia-Physiology, Jurnalul Oficial al Societăţii Române de Ştiinţe Fiziologice din anul 1991 şi până în prezent. Aceasta este practic singura revistă românească de fiziologie, care a rămas viabilă şi după 1990, profesională şi dinamică, prezentă şi în BDI – Baze de Date Internaţionale.
Colaborator apropiat al rectorului-fondator Prof. Dr. Aurel Ardelean a susţinut cu înţelepciune şi competenţă apariţia învăţământului superior medical arădean, prin sprijinirea înfiinţării Facultăţii de Medicină UVVG – Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad. Din 1991 a organizat şi condus ca profesor universitar învăţământul şi cercetarea ştiinţifică de fiziologie arădeană, redactând împreună cu colaboratorii cursuri de fiziologie de înaltă ţinută academică, conducând doctorate şi coordonând ca director activitatea Centrului de Cercetări de Fiziologie Aplicativă al UVVG Arad. Ancorat activ în viaţa universitară, academică şi culturală arădeană, a fost prorector al UVVG Arad (1999-2002), a continuat cooperarea cu Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” Timişoara, în special Catedra de fiziologie (colaboratori şi elevi), a promovat şi a contribuit la proiecte, contracte, congrese şi colaborări regionale – Euroregiunea DKMT (Dunăre-Criş-Mureş-Tisa), care cuprinde partea de vest a României (judeţele Timiş, Arad, Caraş-Severin şi Hunedoara), comitatele Bács-Kiskun, Csongrád, Jász-Nagykun-Szolnok şi Békés din Ungaria şi provincia autonomă Voivodina din Serbia.
Este membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale, membru titular al Academiei Europene de Ştiinţe şi Arte – Salzburg, Austria, membru al Physiological Society – London, England şi membru de onoare al Societăţii Maghiare de Ştiinţe Fiziologice. Dintre distincţii menţionăm: Medalia „Ratz Samuel” a Societăţii Maghiare de Ştiinţe Fiziologice, Academia Brasiliera Medal ”Em tributo pe la luta no integracao dos noscos dois paises Brasil e Romania”, Doctor Honoris Causa al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca, Diploma de Onoare CNCSIS – Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice 2003, Trofeul de Cristal la Gala Viaţa Medicală 2010, Medalia de Argint „20 de ani de istorie instituţională” a UVVG Arad (2010) şi Profesor Emerit (2011).
Are o vastă şi valoroasă activitate publicistică, care se amplifică cu fiecare an:
– 207 lucrări ştiinţifice publicate în ţară şi străinătate, dintre care 22 cotate ISI-Thomson-Reuters;
– 21 cărţi didactice de fiziologie (generală, pe aparate şi sisteme, fundamentală şi clinică) publicate;
– 9 monografii ştiinţifice publicate singur sau în colaborare, dintre care menţionăm: Bronho- motricitatea (1998), în colaborare cu A. Petroiu şi G. Mihalaş, distinsă cu Premiul „Daniel Danielopolu” al Academiei Române; Matematica modernă în medicina contemporană (2001), în colaborare cu M. A. Roz, G. I. Mihalaş, D. Renti; Introducere în Fiziologia clinică (2002); Clinical Physiology of the Venous System (2003), în colaborare cu I. R. Şişka şi J. A. Avram, Kluwer Acad. Publ., Boston, MA, distinsă cu Premiul „Daniel Danielopolu” al Academiei Române; Biologia alimentaţiei şi alimentaţia fiziologică (2008), în colaborare cu A. Ardelean şi L. Moş;
– 8 cărţi literare (eseuri, evocări, istoria fiziologiei): Eseuri medicale şi paramedicale (1998); Respiraţii arădene (2003); Amintiri din ţara de sus (2004); Cu vânt de sud-vest (2006); Cu bună ştiinţă (2009); Copilărie sub trei cârmuiri (2009); Universitarii de la „Goldiş” (2010); Fiziologii (2011).
Având o gândire simultană analitică şi sistemică, complexă şi globală, deschisă, receptivă şi în cadenţă cu noutăţile şi transformările ştiinţifice actuale, a introdus şi promovat concepte extrem de importante în ştiinţele fiziologice şi bio-medicină, cardinale pentru viitorul cunoaşterii umane:
– conexiunea indisolubilă dintre fiziologia fundamentală-preclinică şi fiziologia clinică, legătura fiind fundamentată de legităţile bio-matematice, procesele biofizice şi biochimice (împreună cu prof. dr. Gheorghe I. Mihalaş şi prof. dr. Georgeta Mihalaş) şi mecanismele biologiei moleculare (împreună cu prof. dr. Aurel Ardelean şi conf. dr. Daniela Motoc);
– legătura necesară şi obligatorie dintre fiziologia normală şi cea patologică (fiziopatologia, patofiziologia), prin identificarea punţilor de legătură normale (adaptologia: concept introdus cu I. Hăulică şi apoi dezvoltat cu Petru Derevenco, Dan Riga şi Sorin Riga) şi patologice (stresologia, mal-adaptare: concepte aprofundate prin colaborări cu Petru Derevenco, Dan Riga şi Sorin Riga);
– conceptele dinamice de fiziom şi fiziomică (introduse în România simultan cu I. Hăulică şi apoi dezvoltate prin colaborări bucureştene cu Sorin Riga şi Dan Riga) şi numeroasele pledoarii pentru genomica funcţională.
Forţa acestei prodigioase activităţi ştiinţifice de excelenţă este întărită de respectul prof. dr. Francisc Schneider faţă de înaintaşi şi de cultul maeştrilor – figuri strălucite ale fiziologiei româneşti, la care adaugă cultul adevărului, obligatoriu pentru cercetătorul de valoare (Maestrul este cel ce ne arată ce este posibil în ordinea imposibilului – Paul Valery; Şi apoi, în ciuda defectelor şi greşelilor, oamenii de ştiinţă au mai mult sau mai puţin acelaşi suflet, cu toţii profesează cultul adevărului prin el însuşi, pentru ei ştiinţa este o religie – Charles Richet).
Citiți principiile noastre de moderare aici!