Schimbările din educaţie nu
îi mai iau prin surprindere pe nimeni. Pentru
că, de aproape 20 de ani, fiecare ministru al
Educaţiei a adus câte o nouă
modificare. Era de aşteptat ca şi ministrul
Daniel Funeriu să vină cu o
altă viziune asupra
învăţământului şi, de
curând, a lansat proiectul Legii
Educaţiei Naţionale. Dar viitorul
act normativ, care se dorea a aduce
„lumină” în şcoala
românească, de la ciclul preşcolar
până la cel universitar, a creat vii
dispute.
Elevi şi părinţi,
profesori din
învăţământul preunivesitar
şi universitar, politicieni şi ziarişti,
toţi au comentat noua lege. Dezbaterile
prevederilor privind structura sistemului de
învăţământ preuniversitar,
evaluarea elevilor, contractul educaţional cu
părinţii, organizarea consiliilor de
administraţie, ocuparea posturilor şi
alegerea directorilor, finanţarea care
„urmează elevul”, au fost printre cele
mai disputate.
Cobaii pe care s-au testat, de-a lungul anilor,
schimbările, respectiv elevii şi profesorii,
nu sunt se pare deloc încântaţi de
noile experimente pe care le propun actualii
guvernanţi. Cu toţii îşi doresc o
lege stabilă, simplă şi clară,
şi de aceea vin cu propuneri concrete de care ar
dori să se ţină seamă. Pentru
că, spunem noi, în caz contrar, nici numita
pompos „Legea Educaţiei
Naţionale”
nu va avea o viaţă mai lungă decât
precedentele încercări de reformă.
Tocmai de aceea, ziarul nostru a organizat acest forum
în scopul de a afla părerile avizate ale
câtorva dintre reprezentanţii
instituţiilor de
învăţământ
preuniversitar din judeţul Arad.
SOS finanţarea cu risc mare de faliment
Vocile la unison are celor prezenţi au scos la
iveală una din cele mai acute probleme în
acest moment: finanţarea de bază prin costul
standard per elev aplicată încă din
ianuarie 2010. „Suntem la pământ,
riscăm să rămânem fără
finanţare şi încă foarte
repede.” atrage atenţia prof. Cioarsă.
„Costul mediu a fost calculat fără a se
ţine cont de acele şcoli în care sunt
profesori buni, calificaţi, cu salarii mari.
Şcolile nu îşi vor mai permite să
ţină cadre didactice bine
pregătite” precizează prof. Potoceanu.
Se va reveni oare asupra acestor costuri medii, va fi o
rectificare bugetară care să permită
plata salariilor….Altfel şcolile vor intra in
faliment.
Titularizarea la nivelul şcolii, bilă
albă
Nu mai sunt titulari de sistem. Fiecare
şcoală îşi angajează
profesorii şi poate, la rigoare să-i dea
afară. O măsură considerată
bună de toţi participanţii deoarece
elimină blocajele din sistem şi permite
şcolilor să-şi aleagă proprii
dascăli în funcţie de cerinţele
specifice fiecărei instituţii.
Mirela Aldescu: „Nu s-a eliminat titularizarea ci
s-a restrâns la nivelul fiecări şcoli.
Dacă profesorul îşi va face datoria cum
trebuie atunci ramâne la catedră. Nici un
director nu va avea interesul de a da afară,
şi nici nu poate singur, un profesor bun. Ceea ce
se elimină este termenul de suplinitor care va fi
înlocuit cu cel de profesor cu contract pe
perioada determinată, cu posibilitatea de
prelungire. ”
Eugen Bocăniciu: „Un director poate să
încheie cu un profesor şi un contract pe
durată nedeterminată, dacă acesta a
obţinut definitivatul şi dacă evident
îşi face treaba cum trebuie. E bine pentru
că fiecare director are tot interesul de a aduce
profesori buni la el la şcoală”
Mircea Potoceanu: „Până acum altcineva
facea selecţia şi noi ne luptam cu cel pe
care îl primeam din partea Inspectoratului, nu
aveam nimic de spus. Ceea ce cred eu este că marea
problemă nu este cum dăm pe cineva afară
ci cum îl angajăm, în condiţiile
în care costurile per elev ne impun anumite
criterii. Nu-şi mai poţi permite profesori
buni care te costă, ca şi şcoală
mult mai mult. ”
Constantin Cioarsă: „Şi aici problema
acută e finanţarea. Ce interes are un
director să păstreze profesorii mai
bătrâni, dacă aceştia sunt mai
scumpi. Ei vor rămâne puţin
expuşi. ”
Un proiect care suportă multe
îmbunătăţiri
Mircea Potoceanu: „Nu exista motivaţia
învăţării. Dacă această
lege nu este implicată într-o lege
socială mare, atunci nu va merge, elevul nu
înţelege necesitatea şcolarizării.
Ar trebui să fie obligat să vină la
şcoală: spre exemplu, dacă nu ai liceu,
nu poţi să iei carnetul de sofer, sau să
te angajezi”
Doina Stoica: „După mine vor fi nişte
perturbări teribile în tot ceea ce
înseamnă
învăţământ. E o lege a
săracilor şi vom mai face una pentru alte
vremuri.”
Sorin Haiduc: „Sunt multe aspecte care nu sunt
stipulate în lege iar altele sunt încă
neclare, au nevoie de regulamente sau metodologii
pentru a fi clarificate şi aplicate. E mult prea
stufoasă pe anumite subiecte.”
Constantin Cioarsă „Aveam nevoie de o lege
cadru simplificată, cu metodologie. Acest proiect
are unele părţi foarte dezvoltate, inutil,
iar altele sunt minimalizate sau ignorate total.”
Adela Militaru: „E bine că
părinţii sunt responsabilizaţi pentru
copiii lor, e un lucru bun implicare acestora în
procesul de
învăţământ”
Mirela Aldescu:„ Toate modificările propuse
la nivel local le voi transmite Ministerului
Educaţiei şi cred că vor fi luate
în considerare.”
Cine şi cum ar trebui să conducă
şcolile
Pentru a fi operabil, şi pentru a se
putea întruni ori de câte ori e
nevoie, cei prezenţi au dat următoarea
structură a consiliului de administraţie:
* Majoritatea trebuie să aparţină
cadrelor didactice. (cel puţin 51%)
*Să fi implicaţi într-un procent mai
mare părinţii
* Preşedintele acestui consiliu să fie un
cadru didactic, obligatoriu şi să poată
fi înlocuit la rigoare de directorul adjunct
* Directorul să fie ales.
Obiecţii: Politizarea şcolilor prin liberatea
prea mare acordată primarilor de a destitui
directorii.
M.A.
Citiți principiile noastre de moderare aici!