JA: De curând s-a desfăşurat a XV-a ediţie a „Festivalului național de literatură Dorel Sibii”. Cum s-a născut această manifestare a scriitorilor?
Horia Ungureanu: În urmă cu mulţi ani, actualul primar al Săvârșinului, poetul Ioan Vodicean, a avut ideea (cam trăznită, la vremea aceea) organizării unui festival de literatură, în memoria regretatului scriitor Dorel Sibii, născut nu departe de Săvârșin, la Hălăliș. La idee a aderat, cu entuziasm, și redactorul șef al revistei de cultură „Arca”, poetul Vasile Dan, iar mai apoi s-au alăturat ideii chiar Uniunea Scriitorilor din România, prin filiala sa din Arad și, nu în ultimul rând, Casa Regală, prin „Fundația Principesa Margareta a României”, precum și, desigur, consiliul local Săvârșin, născându-se, astfel, cunoscutul festival național de literatură de la Săvârșin.
În ultimii ani, în săptămâna festivalului (acesta se desfășoară pe parcursul a două zile, sâmbăta și duminica), câțiva scriitori tineri și talentați, selectați din întreaga țară, sunt invitați să participe la o Tabără de creație, activitate care se finalizează prin editatea unei antologii lirice în care își găsesc apoi numele și creațiile toți participanții.
Ce ne spui despre ultima ediţie?
Horia Ungureanu: Cum am spus, Festivalul se desfășoară pe parcursul a două zile. În prima zi, scriitorii participă, în cadrul unui simpozion, la dezbaterea unei teme dinainte anunțate, gazdă fiind, de fiecare dată, primăria Săvârșin, iar moderator, poetul Vasile Dan. Ziua a doua este dedicată muzicii, recitalurilor poetice și, desigur, premiilor literare. În cadrul simpozionului din anul acesta, participanții au încercat să găsească răspunsuri la o întrebare incitantă, provocatoare chiar: Critica literară, în impas? Aici s-au dezvoltat idei despre elite și antielite, despre critica literară profesionistă și critica literară de ocazie, despre critica literară de dreapta (adeptă a autonomiei esteticului) versus critica literară de stânga (cu tendință, adeptă a culturii de masă) etc. A fost, orice s-ar spune, o dezbate vie.
Ziua a doua a fost dedicată muzicii și premiilor. Într-o atmosferă sobră și ușor nostalgică (mai ales pentru cei de vârsta mea), înconjurați de mașini și trăsuri de epocă (se știe doar că majestatea sa regele Mihai este un pasionat și priceput mecanic auto, care nu numai că își conduce, dar își și meșterește și întreține singur mașinile), participanții au asistat la un frumos concert de muzică medievală și la înmânarea premiilor literare primite de trei dintre participanții la tabăra de creație.
De ceva vreme şi Casa Regală acodă câte un premiu la Festival…
Horia Ungureanu: Casa Regală este implicată direct în desfășurarea Festivalului, ea acordând, an de an, prin „Fundația Principesa Margareta a României”, câte un premiu unui creator din domeniul artelor (scrise, mai ales), „ca recunoaștere a talentului și efortului pe care le-a dovedit în afirmarea literaturii și culturii române”. Printre cei care au fost distinși cu acest premiu se găsesc scriitori importanți ai literaturii române de azi, cum ar fi Adrian Popescu, Ion Moldovan, Vasile Dan sau Șerban Foarță, ca să dau doar câteva nume.
De această dată ai fost tu alesul pentru „premiul regal”. Ce înseamnă pentru scriitorul Horia Ungureanu această distincţie?
Horia Ungureanu: În anul acesta am avut eu onoarea să mi se înmâneze acest premiu și, trebuie să mărturisesc, faptul acesta a constituit o mare și plăcută surpriză pentru mine, dar și o mulțumire sinceră. Spun asta pentru că nu este de ici, de colo ca o fundație culturală cu prestigiul celei patronată de principesa Margareta a României (fundație care, printre altele, acordă premiul de debut în dramaturgie unui autor român, în cadrul galei premiilor UNITER) să te aprecieze, să îți recunoască și să îți răsplătească meritele literare, atâtea câte sunt.
Cum viaţa merge înainte şi te aştepţi şi la alte premii, te-aş întreba, în final, la ce lucrezi acum?
Horia Ungureanu: Acum lucrez, în paralel, la două cărți. Este vorba despre un volum de proză și despre unul (proiect care a devenit, dintr-o dată, presant, nu știu de ce) de poezie și sper ca, până la sfârșitul anului, dacă voi fi sănătos, să termin măcar unul dintre ele și să îl trimit la tipar.
Horia Ungureanu
• Născut în 3.IX.1939, la Șiria; • Absolvent al Facultății de istorie-geografie, Timișoara; • Membru al Uniunii Scriitorilor din România și al CopyRo; • A publicat 7 cărți de proză și a alcătuit o antologie a prozatorilor arădeni de azi, intitulată „Puzzle”; • A obţinut mai multe premii literare: premiul de debut al Editurii Eminescu, 1975, pentru volumul de proză „Ochiul zilei de ieri”; premiul USR, filiala Arad, 1999, pentru volumul de proză „Fântâna. Matei și Maria”; premiul Cenaclului filialei din Arad a USR, 2010, pentru volumul de proză „Podul de piatră”; premiul Opera omnia, al filialei din Arad a USR, în 2011; premiul literar „Principesa Margareta a României”, 2013.
„A fost o mare și plăcută surpriză pentru mine, dar și o mulțumire sinceră”
Citiți principiile noastre de moderare aici!