La Arad, revoluţia a început în dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989, dar semne prevestitoare au fost încă din data de 16. Pentru cei care sunt prea tineri şi nu au fost martori oculari, prezentăm o succintă cronologie, realizată pe baza cărţii „Întrebătorul din Agora”, a scriitorului şi publicistului Emil Şimăndan.
Primele semne
După ce, din 16 până în 20 decembrie în Arad s-au înregistrat mişcări de trupe spre Timişoara, vizite „preventive” ale unor înalte cadre de partid şi ofiţeri de securitate, în după amiaza zilei de 20 , sub imboldul exemplului dat de Timişoara, grupuri de arădeni au manifestat, tăcut, în pieţe şi pe străzi. Drept răspuns, pe 21 decembrie 1989, orele 04,00 – au sosit de la Timişoara efectivele dislocate de UM Cetate 01380 (circa 300 militari şi 21 de TAB-uri).
Revolta
Totul a început pe 21 decembrie 1989, ora 7.39 , cu ieşirea muncitorilor de la Întreprinderea de Orologerie industrială în stradă şi pornirea, într-o manifestare paşnică, spre centru oraşului. Acestora se alătură pe traseu câteva sute de muncitori de la întreprinderile Strungul, Vagoane, CFR, Tricoul Roşu şi numeroşi cetăţeni aflaţi pe stradă. Deşi au fost întâmpinaţi cu focuri de armă de către soldaţi, manifestanţii au ajuns în Piaţa Primăriei- sediul Comitetului Central PCR, unde au continuat să manifesteze paşnic, fără să provoace forţele de ordine, dotate cu armament de luptă, inclusiv transportoare blindate. La ora 10,30, liderilor manifestanţilor- Onofrei Dănilă, Mircea Crişan, Dima Traian, Jiva Maria, Timar Traian şi alţii cu banderolă la braţ, care menţineau disciplina li s-a alăturat actorul Valentin Voicilă, care a devenit liderul necontestat al revoluţionarilor.
Promisiuni ceauşiste
La ora 12,30, primul secretar, Elena Pugna, a coborât , a anunţat majorarea salariilor şi a alocaţiei pentru copii, adică măsurile promise de Ceauşescu la mitingul de la Bucureşti. Huiduită şi fluierată, Elena Pugna s-a retras rapid în sediul Comitetului judeţean de partid.
Cu toate că forţele militare au sporit numeric, succesiv, manifestaţia a decurs fără violenţă. În cursul serii, manifestanţii alcătuiesc un Comitet de manifestaţie, care devine filiala din Arad a Frontului Democratic Român (format din 14 persoane), după modelul constituit în 20 decembrie în Opera din Timişoara. Pe parcursul nopţii, chiar dacă în sediul Comitetului de partid se pregăteau represalii, iar în piaţă nu au rămas mai mult de 80 de protestatari, nu au avut loc incidente.
Ziua a doua
În dimineaţa zilei de 22, în piaţă s-au adunat circa zece de mii de oameni. S-a instalat o staţie de amplificare pentru liderii manifestanţilor. Aceştia, rând pe rând se adresau mulţimii, se clamau lozinci şi se rosteau rugăciuni. Înainte de fuga dictatorului Ceauşescu, numărul manifestanţilor era de peste 80 000 de arădeni.
22 decembrie 1989, orele 14,00 – a început retragerea TAB-urilor şi soldaţilor din piaţă şi împrejurimile sediului Consiliului Judeţean.
22 decembrie 1989, orele 14.30 – după retragerea armatei din sediul administrativ, la balconul Primăriei s-a instalat o staţie de amplificare, de unde Valentin Voicilă a declarat Aradul oraş liber, a făcut din nou apel la calm şi ordine, a apelat la sportivi (luptători, boxeri) să vină în clădire pentru a organiza paza şi protecţia.
Organizare
S-a format un nou organism, care a preluat conducerea administrativă a oraşului şi judeţului Arad. Pe lângă cei 14 de pe lista primului Comitet al Frontului Democratic Român, format în 21 decembrie 1989, au fost cooptaţi în noul organ reprezentanţi din întreprinderi şi instituţii, inclusiv militari. Valentin Voicilă a fost ales preşedinte, iar Ioan Trifa, Onofrei Dănilă şi Mircea Crişan vicepreşedinţi.
Totul a decurs paşnic, dar sosirea- la ora 21,00, cu avionul, a generalilor Nuţă şi Mihalea, a declanşat diversiunea cu „teroriştii”, cu apa otrăvită, cu atacuri false, care a dus la pierderea de vieţi omeneşti.
Ei au murit pentru libertatea noastră
Zece tineri de 18-20 de ani s-au jertfit în lupta împotriva comunismului
Din totalul de 24, trei au murit pe 22 decembrie, 8 pe 23, zece, pe 24, doi pe 25, iar unul a decedat la spital pe 29.Dumnezeu să-i odihnească în pace !
1. ALMAN WERNER-20 ani
2.BUTE IOAN-23
3.BUGY ROBERT-18
4.CRIŞAN AUREL-38
5.CRIŞAN VASILE-42
6.COJOCARU LADISLAU-35
7.COSMA MARIUS-19
8. CLEPE IOAN GHEORGHE-29
9.DON RADU-25
10.DUMA PAVEL-32
11.DUMITRAŞCU COSTEL-20
12.GRUBER GEZA-26
13.HARTMAN MARIN-18
14.LILE CRISTIAN-19
15.HERBEI CRISTIAN-18
16. LUCACIU OCTAVIAN-37
17.LUKACS ZOLTAN-31
18. MADA MIHAI-18
19.NICOLCIOIU SORIN
20.PUŞCĂU ADRIAN-20
21. RĂNOIU GELU-23
22. SAFALERU ANDREI-19
23.SUCIU SĂNDEL-20
24. TOTH SANDOR-44
Trimite articolul
Xde primul arădean care a flutura întâiul drapel cu stema comunistă ruptă și „libertate” scris pe el, nici de-al dreaku nu scrie nimeni. i-adevărat că și lui voicilă i-au trebuit peste 20 de ani să recunoască acel mic amănunt (doar în Jelen, că-n minciuna de arad nu i-a dat numele!) nu e așa de important ca toți interlopii, milițienii, apeviștii, magistrații comuniști, securiștii și turnătorii care au ajuns importanți eroi ai revoluției, luptători cu merite deosebite și înainte și după, nu numai la arad, doar cei ce s-au dat de partea lui ion ilici, marii revi !