ARAD. Centrul de Integrare prin Terapie Ocupaţională – CITO Tabacovici, cum este cunoscut – este casa a 20 de tineri cu dizabilităţi mentale. E singura lor casă. Pentru că vorbim de tineri care provin, în proporţie covârşitoare, din sistemul de protecţia copilului, care nu ţin legătura cu familia sau care nici nu şi-au cunoscut vreodată familia.
„Un caz fericit”
Ana e unul dintre beneficiarii Centrului. Are 21 de ani şi – ne spune Emilian Ban, şeful CITO – „e un caz fericit. E singura care îşi continuă studiile şcolare. Este în clasa a XII-a la seral, la Liceul Tehnologic «Henri Coandă»”. E o tânără cu bun simţ, volubilă, o prezenţă agreabilă, o fată sociabilă care acceptă cu plăcere să vorbească despre ea. „Stau în centru de trei ani şi ceva. Am fost transferată aici de la Lipova, de la o casă de tip familial, pentru că împlinisem vârsta de 18 ani. Acolo am stat de la şapte ani, iar de la doi la şapte ani am crescut în Arad, prin spitale. Aşa a fost să fie viaţa mea. Dar mergem înainte. E musai să ne descurcăm în viaţă” – spune, înţelept, Ana. Am întrebat-o despre familia ei. „Tata este mort, nu l-am cunoscut. Bunica la fel, am fost la ea la înmormântare” – îşi aminteşte Ana. Apoi ne povesteşte cum a fost dezamăgită de mama sa, dar şi despre faptul că are o soră geamănă care, pe lângă dizabilităţile mentale, suferă şi de un handicapt neuro-locomotor. Nu pare a fi legată de familia naturală. Îi e mult mai uşor să-i considere pe angajaţii centrului, membri ai familiei ei – fie ea şi familie substitutivă. E tot ce are. Şi e mulţumită. Ce-şi doreşte cel mai mult? „Mi-ar plăcea să ajut copiii bolnavi, că ştiu cum am fost şi eu, ştiu ce înseamnă să fii om bolnav” – mărturiseşte Ana.
Aproape ca în familie
CITO Tabacovici e un centru de tip rezidenţial care funcţionează în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Arad. E o „familie” numeroasă care, pe lângă cei 20 de tineri cu dizabilităţi mentale, cuprinde şi personalul angajat: şef centru, asistent social, asistenţi medicali, bucătari, referenţi, consilieri – în total, nouă oameni.
„Principala noastră preocupare e integrarea socio-profesională a acestor tineri: să-i pregătim pentru angajare, pentru găsirea unei locuinţe. E o muncă destul de grea, dar suntem o echipă şi, împreună cu colegii, încercăm să ne facem treaba cât mai bine. Principala activitate este de terapie ocupaţională. Încercăm să le dezvoltăm tinerilor noştri beneficiari deprinderile de viaţă independentă, să-i pregătim în vederea unei posibile angajări. Şi, în sensul acesta facem tot felul de activităţi: confecţionăm obiecte artizanale, împletituri din sfoară, pictăm, pictăm chiar şi icoane pe sticlă, avem o grădină pe care o lucrăm… Pe lângă acestea, se adaugă, activităţile de curăţenie, igienă personală, igienizarea camerelor… tinerii sunt implicaţi în activităţi casnico-gospodăreşti: îngrijit flori, tuns iarbă, măturat… Încercăm să ne autogospodărim, să fim exact ca la o casă, ca într-o familie. Din terapia ocupaţională fac parte şi activităţile de recreere şi socializare pe care le organizăm, activităţi de ecologizare, ieşiri în aer liber, participarea la slujbele religioase de la biserici, în funcţie de orientarea fiecăruia” – subliniază şeful centrului, Emilian Ban.
Vor locuri de muncă
Având vârste cuprinse între 22 şi 37 de ani, beneficiarii de la CITO Tabacovici sunt tineri apţi de muncă şi doritori să aibă o slujbă. „Vrem să îi putem ajuta să se angajeze. Am luat legătura cu mai mulţi agenţi economici şi încercăm să le găsim un loc de muncă, fie de ajutor bucătar, fie la curăţenie…” – susţine Vanina Vanci, purtător de cuvânt al DGASPC Arad. Emilian Ban completează: „E destul de greu, iar unul din principalele motive este legat de faptul că aceşti tineri au dizabilităţi mentale. În faţa lor, angajatorii fac un pas înapoi, nu sunt pregătiţi pentru ei. Tocmai de aceea, procentrul celor pe care reuşim să-i angajăm e destul de mic. În prezent, doar trei din cei 20 de tineri lucrează: unul la un restaurant, om de curte, şi două fete la un motel, cameriste, femei de serviciu. Şi Ana a lucrat – a făcut curăţenie la mai multe scări de bloc –, dar i s-a încheiat contractul şi acum căutăm în altă parte” – spune şeful CITO Tabacovici.
Poate că, citind aceste rânduri, unii dintre posibilii angajatori îşi vor întoarce faţa spre aceşti tineri şi le vor acorda o şansă…
…O şansă de care viaţa i-a vitregit.
Vanina Vanci: Încercăm să îi ajutăm pe aceşti tineri să-şi găsească un loc de muncă
Emilian Ban: Principala activitate desfăşurată în centru este de terapie ocupaţională
Citiți principiile noastre de moderare aici!