Maria s-a ridicat din cuib, unde a fost crescută de bunici, în Sânicolaul Mic şi, vorba lui Slavici, „a plecat spre şcolile cele mari”. Mai întâi, la Liceul Comercial, apoi a urmat toate treptele ierarhice ale învăţământului, inclusiv cea de doctorat. A profesat în Bucureşti, la cel mai titrat liceu, „Sf. Sava”, timp de aproape o jumătate de secol, predând la catedră până la vârsta de 75 de ani. Liceul era considerat de elevi Bastilia, pentru că avea un program riguros, ordine şi disciplină desăvârşite. Avea o deviză liceul: să fie cel mai bun din ţară la examenele de bacalaureat.
Profesoara, cunoscută şi apreciată în liceu, avea în pregătire de obicei clasa a XII-a, unde era şi diriginte. Avea un tact pedagogic deosebit, un stil aparte, preda pe înţelesul tuturor, dar nu obliga. Spunea că numai cine nu vrea să înveţe carte pică la examen. După pensionare, afirma cu bucurie că în toată carierea sa de profesor nu a avut niciun corigent. Foştii săi elevi aşteptau ora de dirigenţie cu mult interes pentru că profesoara, asemenea unui bun medic, „punea diagnosticul” fiecărui elev şi-l ajuta să se orienteze în viaţă. Avea mulţi elevi olimpici în clasă. Îi orienta spre clase speciale de matematică, fizică, chimie etc. Spunea că în toţi aceşti ani, dintre foştii ei elevi, peste 40 au ajuns medici de renume atât în ţară, cât şi în străinătate, şi tot cam atâţia profesori şi alţi oameni de nădejde ai ţării. Mircea Geoană, care i-a fost elev, era ordonat, vorbea şi scria frumos. A ajuns în diferite funcţii de mare răspundere.
Profesoara Maria Pavnotescu îşi iubea elevii, se bucura de succesele lor. Aceştia, oriunde se aflau, ţineau legătura cu profesoara şi diriginta lor. Mulţi participau la diferite expuneri şi conferinţe, urmăreau programe la televizor sau radio, unde profesoara participa. Încă de tânără, profesoara s-a dovedit a fi o apreciată poetă, îşi amintea că din primul volum de poezii, care a fost apreciat, a primit bani cu care a putut să-şi cumpere o maşină. Se bucură că fiica ei, Roxana, îi urmează exemplul. Este o apreciată scriitoare, locuieşte în America. În toată activitatea ei, profesoara s-a bucurat de stima şi aprecierea colegilor şi elevilor săi. Pe atunci, nimănui nu i-a trecut prin minte că examenele pot fi cumpărate sau că e nevoie de meditaţii. Profesoara cu o voinţă, credinţă şi tenacitate de apreciat a învins şi anumite momente grele din viaţa ei. Când era copil, bunicul ei a cheltuit o avere pentru a o scăpa de poliomielită, apoi au urmat şi alte boli care au chinuit-o multă vreme. Profesoara, plecată din Arad, a trăit şi trăieşte prin şi pentru elevii săi.
Am privit cu tristeţe şi cu oarecare regret ce se întâmplă acum în şcoli, mai ales la examenul de bacalaureat. Pe atunci, profesoare spunea că examenul de bacalaureat se pregăteşte încă din clasa a V-a.
Am scris despre această profesoară de excepţie pentru că ne aflăm la început de an şcolar şi pentru că ceva trebuie să se schimbe în bine. Ţara noastră a avut bună tradiţie în învăţământ.
VASILE MOTOCEA
ARAD
Citiți principiile noastre de moderare aici!