Şi ce util ar fi să descifrăm esenţa
Şi să-nţelegem rostul:
De ce ne ducem oare pe lume existenţa?
În lunga veşnicie sclipim ca licuricii
O steluţă colorată într-un joc de artificii,
Apare din nimic, se-nalţă şi deodată
Se-aprinde, străluceşte şi înfloreşte toată,
Rămâne o secundă, trăieşte suspendată
Şi crede că acolo, între pământ şi cer
Va dărui lumină precum un giuvaier.
Dar cade fără veste, se-ntoarce pe pământ
Păleşte şi se stinge, plutind uşor în vânt…
Da, oamenii se luptă s-ajungă cât mai sus
Adună bani, putere şi construiesc castele
Dar nimeni, niciodată n-ajunge pân la stele,
Ambiţii de mărire se risipesc în vânt
Căci drumul înapoi este spre pământ!
Emilia Munteanu,
Arad
Citiți principiile noastre de moderare aici!