Dacă vrei să meargă la vale, el o ia la deal; vrei să-l scoţi din apă şi din nămol, atunci găseşte momentul să se întoarcă pe partea cealaltă, să te sfideze. Laptele nu ţi-l dă bivoliţa dacă nu-l loveşte cu piciorul şuştarul. Vrei să-i mângâi viţelul, grija mamei te avertizează imediat cu o fluturare a capului. Şi ce bun e laptele de bivolită, mai ales laptele cel acru şi smântâna ce se lasă tăiată cu cuţitul.
La ţărmul văii se luptă cu malul. Oamenii le pun nume năstruşnice: Mura, Joiana, Mărişca.
Bivolul mănâncă orice: paie, pleavă, uscături, se mulţumeşte cu puţin, nu are pretenţii. Când găseşte troscot îl paşte rotindu-se până lasă pământul gol. Cu greu se lasă stăpânit, apoi,devine credincios stăpânului, respingând intruşii. Poetul nostru, George Topârceanu, ni-l prezintă astfel: ,,Bivol mare şi puternic, gospodar cu greutate.”
Se lasă călărit şi spălat, apa făcând parte din mediul lui de viaţă. Înainte vreme, erau mulţi bivoli prin satele noastre, folosiţi la munca câmpului, la transportul unor greutăţi. Batozele erau transportate cu bivoli. Se puneau în genunchi şi scoteau carul din noroi. Nu-i place căldura. Dacă îi e cald, scoate limba de un cot, să se răcorească. În Agrişu Mic, a mai rămas un bivol. La Groşeni, ,,patria bivolului”, mai sunt optzeci şi două de exemplare. În doi-trei ani au dispărut două sute.
Este salutară iniţiativa de a avea în Parcul Lunca Mureşului un număr de zece bivoli, la Pecica, pentru a fi văzuţi de turişti. Aceasta însă nu compensează ceea ce se pierde în arealul lor de la Groşeni. Acolo, bivolul te impresionează prin teama ce ţi-o imprimă şi prin naturalul în care trăieşte. Mugetul lui, chemarea turmei prin semnale puternice îţi dau impresia că te afli undeva, departe de ţară, în loc sălbatic, printre lei şi şacali.
Dacă stai de vorbă cu localnici, aceştia îţi vor povesti o mulţime de întâmplări cu bivoli, încât vei rămâne uimit o viaţă întreagă.
Vedem tot mai rar bivoli, vom observa tot mai puţine rândunele şi berze şi aceasta
,,cu bunăvoinţa” şi cu aportul nostru, al oamenilor, care ar dori, mai târziu, să le aibă în jurul lor, dar nu le mai pot aduce de nicăieri.
JULA GHEORGHE
BELIU
Citiți principiile noastre de moderare aici!