Arad. În 29 decembrie 2014, autostrada care leagă capitala Sloveniei, Ljubljana, de oraşul Koper a rămas blocată timp de 8 ore. Din cauza condițiilor meteo extreme, ninsori abundente și viscol, a avut loc un carambol în care au fost implicate 50 de mașini. Bilanțul victimelor a fost tragic: un mort și 30 de răniți, unii foarte grav. Dintre cele 50 de mașini lovite, una aparținea unui arădean,Teodor Todoca, care se afla împreună cu soția în drum spre Italia. A fost printre răniții duși la spitalul din Ljubljana. Diagnosticul a fost fractură la coloană. A stat imobilizat 13 zile în spital. Serviciile medicale gratuite au fost acordate pe baza cardului european de sănătate: „ne-au fost oferite condiții extraordinare, personalul foarte amabil și profesionist”, declară arădeanul. Doar că a sosit momentul plecării. Medicii au recomandat ca transportul să fie efectuat cu o ambulanță pentru a putea fi asigurat transferul bolnavului fără a-i fi agravată starea. Și din acest moment au început să se complice lucrurile. Cei de la ambasada României la Ljubljana au sugerat ca pacientul să contacteze serviciul de ambulanță județean pentru a fi pus la punct transferul. A fost contactat serviciul de ambulanță, au fost trimise mail-uri și adrese, susține pacientul, la Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, la Ministerul Sănătății. S-a obținut aprobarea transferului cu o ambulanță, dar pe cheltuiala pacientului.
Arădeanului i s-a pus condiţia: dacă vrea să se întoarcă în țară, trebuie ca cineva din familie să sponsorizeze Serviciul Județean de Ambulanță cu 1.200 lei, contravaloarea motorinei și a rovignetei. Mai exact, pe contract erau stipulate sumele de 900.36 lei pentru a plăti 164 de litri de motorină și 249 lei taxa de autostradă pentru Ungaria și Slovenia. Altă posibilitate nu exista. În ciuda telefoanelor date celor din conducerea Ambulanței arădene, a exprimării refuzului de a plăti pentru a fi dus înapoi în România, a susținerii dreptului în baza cotizației plătite către sănătate ani de-a rândul de a fi adus în țară pe gratis, în ciuda oricăror argumente, unele chiar cu iz patriotic, răspunsul a rămas același: plata și apoi repatrierea.
„Mă întreb ce se întâmplă cu cei care sunt victime ale unor accidente și ajung prin alte spitale din Europa și poate nu au bani să plătească pentru a fi duși acasă. Statul nu are datoria, mai ales dacă sunt cazuri de acest gen, dacă pacientul este contribuabil al sistemului, să îl aducă în țară? Îl abandonează pur și simplu în vreun spital din străinătate până se poate întoarce pe picioarele lui?”, se întreabă încă pacientul arădean.
A sponsorizat
Într-un final, Teodor Todoca a acceptat să plătească taxa solicitată.
În 9 ianuarie, după circa 700 de km de drum, arădeanul a ajuns acasă. Drumul a avut și el peripețiile lui. „Mi s-a spus că voi fi transportat cu o saltea specială, vidată care să asigure imobilizarea. Când am ajuns acasă am aflat că respectiva saltea era în mașină, doar că nu a fost folosită pentru că cei care erau cu mine (n.r șoferul și o asistentă) au considerat că nu e necesară. Și am fost dus pe targă tot drumul”, povestește pacientul.
Nici acum, la ceva vreme după accident, nu poate să înțeleagă cum poate beneficia de tratament gratuit în străinătate, dar trebuie să plătească drumul spre casă. Şi nu i se pare corect ca statul român să își abandoneze cetățenii ajunși în urma unor situații excepționale în spitale prin alte țări.
Argumentele Serviciului Județean de Ambulanță
De ce trasport pe bani? Pentru că altă modalitate financiară nu a fost posibilă, ne explică directorul Ambulanței, dr. Raveca Maria Nicoară, și directorul medical, dr. Mircea Merea. „Am primit aprobarea din partea Departamentului pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Externe pentru a efectua transportul, dar nu au fost alocați bani pentru acest transport”. Bani în buget, la dispoziția serviciului nu există. Toate veniturile, potrivit legii, sunt transferate automat la bugetul de stat. Și, în plus, legea nu permite să se facă plăți în valută. În România alimentarea se face doar pe baza bonurilor de benzină, care nu pot fi folosite în afara graniţelor țării. „Singura variantă era să obținem acești bani pe baza unui contract de sponsorizare. Orice încasare, dacă ar fi fost făcută pe factură, intra direct în buget și banii nu mai puteau fi folosiți pentru cumpărarea de motorină în afara țării”, a explicat Merea. În plus, în suma respectivă nu au fost incluse și orele suplimentare efectuate de cei doi angajați. Mai exista o singură variantă, aceea de a fi transportat cu 3 ambulanțe: una pe teritoriul Sloveniei, apoi să se facă transferul către ambulanța din Ungaria, și apoi pacientul să fie preluat de către cei din România. „Am considerat că ar fi fost mult mai complicat și cu mult mai mult disconfort pentru pacient”, a precizat Merea.
În ceea ce privește neutilizarea saltelei la transport, directorul medical precizează că „starea pacientului nu impunea folosirea acestei saltele care ar fi creat un disconfort mult mai mare în timpul transportului. Ar fi fost destul de greu să stai imobilizat atâtea ore ”, a punctat medicul.
Citiți principiile noastre de moderare aici!