ARAD. O dramă ce persistă de luni bune în oraşele şi comunele din judeţ a atins în această lună şi municipiul, spre nefericirea tuturor, dar mai ales spre durerea celor direct vizaţi. Lipsa banilor pentru indemnizaţiile persoanelor cu handicap şi ale asistenţilor personali ai acestora, un virus care a atins judeţul, a ajuns să molipsească acum şi municipiul. Şi nimeni n-are leac.
E prima dată când personaele cărora statul le-a recunoscut dreptul la indemnizaţii nu şi le-au mai putut ridica. Primăria Arad, ca toate celelalte primării din judeţ, prin vocea directorului DDAC (direcţie care se ocupă nemijlocit de persoanele cu handicap, însoţitorii acestora şi remuneraţiile lor), a invocat faptul că banii nu au mai ajuns de la Bucureşti, sumele venind din bugetul de stat. Nu au mai venit ele de mult, de pe vremea când problema a început să ardă la primăriile din judeţ. Doar că, până acum, susţine directoarea DDAC, Erika Stark, Primăria Arad a încercat să acopere din bugetul local găurile lăsate de lipsa banilor netrimişi de guvernanţi, de la bugetul de stat. Acum, însă, spun reprezentanţii DDAC, s-a golit bugetul local şi, ca atare, Primăria Arad şi-a luat şi ea mâna de pe persoanele cu handicap şi de pe însoţitorii lor.
Care e viitorul? Se aşteaptă mult promisa rectificare de buget naţional, ne spune Erika Stark, undeva la finele lunii, care ar trebui să opereze schimbări în bugetele primăriei şi la acest capitol.
Există promisiuni că banii vor veni prin rectificarea de buget, a anunţat primarul Gheorghe Falcă acum o lună, cu titlu de critică la adresa Guvernului, care nu s-a ocupat până acum de nevoile persoanelor cu handicap. Dar a trecut deja o lună. Cât de disperată e situaţia? Pentru guvernanţii de la nivel central, s-ar putea să nu pară atât de disperată pentru că nicio primărie nu-şi permite să urecheze executivul pentru lipsa banilor necesari plăţii indemnizaţiilor persoanelor cu handicap şi asistenţilor personali ai acestora, ci maxim să se plângă şi să se roage pentru bani.
Pentru primării, situaţia arde niţel pentru că la uşa lor bat sutele de oameni care nu-şi primesc banii cu care îşi asigură supravieţuirea, dar ajungi să te obişnuieşti şi cu asta – nu-i aşa? – şi să devii insensibil. E o tragedie, însă, pentru sutele, miile de oameni de la nivel de judeţ, cărora primăriile, prin grija Guvernului, le taie încet dar sigur (ca şi picătura chinezească) speranţa la o viaţă decentă, iar unora chiar la viaţă. Dar aceştia, chiar dacă sunt cu sutele în municipiu (370 de asistenţi personali şi 630 de persoane cu handicap) şi cu miile în judeţ, nu sunt destul de puternici pentru ca vocea lor să fie auzită. Dincolo de calcule şi explicaţii matematice, cei care au în grijă soarta lor nu le oferă nimic. Le cer doar să aibă răbdare, poate vor primi cei 630 de lei pe lună, pe care i-a promis şi garantat statul.
Până în 15 octombrie
Persoanele cu handicap şi însoţitorii acestora trebuiau să îşi ridice indemnizaţiile până pe 15 ale lunii. De atunci şi până acum cu toţii au aflat că nu mai sunt bani şi, crud, dar fără scuze, toturor probabil li s-a comunicat că vor rămâne fără puţinii bani care le asigurau supravieţuirea. 300 de mii de lei îi trebuie Primăriei Arad pe lună pentru a plăti indemnizaţiile acestor asistaţi.
Citiți principiile noastre de moderare aici!