ARAD. Gheorghe Mocuţa este poetul căruia i s-au tradus poeme în limbile franceză, engleză, germană şi maghiară. Dublat de un critic la fel de cunoscut prin cronici de carte, comentarii literare, recenzii şi profiluri critice. Publicate în majoritatea revistelor literare, frecvent în revista de cultură „Arca”, la care este redactor. Palmares de invidiat pentru un scriitor care trăieşte departe de centru, în oraşul Curtici, unde predă limba franceză.
Noul volum, „Printre nouăzecişti. Profil de etapă” (Editura Tracus Arte), este a şaptesprezecea carte semnată Gheorghe Mocuţa. Critica din carte surprinde o mişcare literară, un fenomen dinamic şi înnoitor – gruparea ’90. Sunt analizaţi reprezentanţii ei cei mai importanţi, printre care Cristian Popescu, Daniel Bănulescu, Ioan S. Pop, Iustin Panţa, O. Nimigean, Ştefan Baştovoi, Radu Aldulescu, Floarea Ţuţuianu, Simona Popescu, Robert Şerban, Rodica Draghincescu, dar şi alţii mai puţin cunoscuţi.
Autorul recunoaşte că „în sertarele generaţioniste e greu de făcut ordine”. De pildă, Ioan S. Pop, prin vârstă a fost considerat optzecist, fiind inclus în antologia lui Alexandru Muşina. Apoi, în antologiile nouăzeciştilor, semnate de Dan-Silviu Boerescu şi Nicolae Ţone, nu se regăsesc exact aceiaşi scriitori. Doar 11 vor apărea în antologia din 2007 a lui Marin Mincu, criticul care a girat cu autoritatea sa, această generaţie literară. Pe scurt, Gheorghe Mocuţa subscrie la opinia lui Dumitru Chioaru care susţine că generaţiile ’80, ’90 şi 2000 ar alcătui o singură „generaţie de creaţie” a literaturii postmoderne.
Urmează un portret în evantai al grupării nouăzeciste, cu individualităţile sale. Analize aplicate, amănunte interesante. Nicolae Ţone e fiu de pescar de pe Dunăre. Mihail Gălăţanu a fost descoperit la 23 de ani de Alex Ştefănescu. Lucian Vasilescu este inginer de profesie. Regretatul Andrei Bodiu scria „o poezie a paradoxului existenţei, gravă şi disperată în caducitatea ei”. De la centru, criticul ajunge la „marginea” de vest a literaturii. Mircea Stepan este „poetul lovit în aripă”. Vasilea Leac afişează o „poză confesiv-stoică”. În poezia lui Felix Nicolau există „multă nelinişte şi oarecare iritare”. Regretatul Mircea Jurca, „elegant şi delicat, naiv şi perseverent”, a trăit „tortura literaturii în rând cu ceilalţi autori şi recunoscînd, dincolo de infernul celorlalţi, propriul său infern”.
Critic puternic
De reţinut ar fi că Gheorghe Mocuţa rămâne un critic puternic, aplicat şi exigent, pe condeiul căruia mulţi autori contează.
Citiți principiile noastre de moderare aici!