Spectacolul unei generatii

ARAD. După ce ne-a surprins (plăcut) cu un volum de poezie – „Minunea rugăciunii” (2013) -, actorul Radu Cazan se întoarce la ceea ce i-a plăcut mai mult: scena și oamenii ei.
Așa se face că, în prag de sărbători, el ne-a oferit un minunat cadou, cartea „Actori arădeni revin la rampă”, o lucrare greu de realizat pentru că – așa cum precizează autorul în „Argument” – „adunarea mărturiilor și sistematizarea lor a necesitat timp mult, în care s-au răsfoit ziare vechi, reviste de specialitate, s-au parcurs cu atenție programe ale spectacolelor”. Dar care, în final, ne oferă „44 de medalioane în care interpreții sunt surprinși în cele mai diverse roluri”. Este vorba „cu precădere de cea de-a doua generație de actori, considerată de mijloc, îmbrățișată de prima generație, cea care s-a instalat treptat, în jurul anului 1970 și a dominat scena arădeană până la sfârșitul mileniului, când apar zorii noului val de actori”.

La prima vedere, cartea pare un dictionar în care găsim câteva informații despre artist, creația sa („Roluri interpretate”) și aprecieri critice („În oglinda presei”). Dar, chiar dacă și intrarea în pagini se face în ordinea alfabetică, se diferențiază de clasicul dicționar prin implicarea afectivă a autorului.

Pe scenă și din „culise”

Actor el însuși, Radu Cazan vine cu aprecieri proprii „din postura de partener, de om care l-a cunoscut îndeaproape pe cel despre care scrie”.

Pe Dan Antoci îl caracterizează ca actor: „Prezență scenică deosebită – seamăna cu actorul englez Richard Burton! Are un stil de joc nesofisticat, natural, modern, asemeni modelului englez”. Maria Barboni era „colegă minunată, parteneră deosebită, grabnic săritoare în ajutor.” Iulian Copacea – „temperament tumultuos, intra aproape cu «furie» în lucrul ce urma să-l facă”.

Ion Costea „a venit la Arad unde a stat peste patruzeci de ani jucând multe și variate roluri, desfășurând o largă gamă de posibilități interpretative”.

Gabriela Cuc era „actrița cu deosebit farmec, atrâgand privirile spectatorilor prin bucuria de a juca”. George Didilescu – „a manifestat o reală disponibilitate pentru comedie, vădind un umor subtil, elevat și de bună calitate”. „Domnul Dragoi m-a onorat cu prietenia sa și-i port amintire foarte frumoasă”, spune despre Mihai Dragoi iar pe Alexandru Fierăscu îl vede ca un „bun coleg, partener minunat, om de spirit, boem din fire”. Și exemplele de acest fel pot continua.

Un omagiu adus actorilor

„Metaforic vorbind – spune Radu Cazan în „Argument” – parcurgând cartea, lectorul are în față un spectacol în care cei 44 de interpreți, rejucându-și personajele cu care s-au indentificat, evidențiază, de fapt, calitatea actului artistic al instituției pe care au slujit-o cu ardoare”. Și concluzionează: „Întreaga lucrare se vrea un omagiu adus tuturor colegilor de profesie în amintirea sutelor de ore petrecute împreuna la repetiții și spectacole, solidari în neajunsuri, solidari în împliniri, cu toții privind acum retrospectiv, cu sau fără regrete…”
Deschizând cartea lui Radu Cazan ai impresia că se trage cortina și pe scenă apar, unul câte unul, actorii – de care cei mai mulți dintre noi își aduc aminte – ce ne-au emoționat de-a lungul vremii cu rolurile lor, cu personalitatea lor. „Actorii aradeni revin la rampa” îi face pe toți nemuritori, vorbește despre veșnicia artei și aduce o contribuție importantă la istoria teatrului arădean.

Galerie-document

Cartea cuprinde și o galerie foto cu actori în diferite roluri, la repetiții sau dincolo de luminile rampei. În peste 60 de imagini, adunate de Radu Cazan – unele dintre acestea inedite – revedem un mare spectacol, de câteva decenii, într-o carte-document.