Timpul pare că s-a oprit în loc în Gara Arad, din decembrie 2015, de când edificiul a fost vizitat de ministrului Transporturilor, Dan Costescu. Deşi la vremea aceea s-a spus că „lucrările de construcţie sunt finalizate în procent de peste 99 la sută”, au trecut aproape cinci luni de zile fără ca „rămăşiţa” de 1% să fie rezolvată. O mostră de eficienţă a muncii tipic românească. Ce-i drept, nimeni nu a lansat atunci vreun termen de finalizare a lucrărilor. Toată lumea s-a eschivat, aşa că n-ai cum să tragi la răspundere pe cineva anume – fie el ministru, director CFR sau constructor.

Nu e normal, totuşi, să ne bucurăm că „gara este funcţională, nu a fost îngheţată activitatea, trenurile circulă, pasagerii dispun de confort” – cum ni s-a sugerat astă iarnă. Nu e normal ca, timp de cinci luni, arădenii să nu vadă nicio schimbare în Stația CFR. Nu e normal ca scările rulante şi liftul să stea înţepenite, nu e normal ca accesul călătorilor la liniile funcţionale să se facă în continuare pe nişte podeţe improvizate. Este inadmisibil ca Aradul să aibă o gară atât de arătoasă şi să treacă prin ea (aproape) ca printr-un muzeu!