Stefan Doncea la ,,Viata literara’’

V.B. Bine v-am regăsit la o nouă ediţie a emisiunii ,,Viaţa literară’’. Sunt Veronica Balaj. În ediţia de astăzi ne-am propus să vorbim despre o poezie cu un statut special, despre o poezie care se scrie ceva mai rar. E vorba de haiku.

Avem în Timişoara un poet care exersează de ani de zile poezia haiku şi care a avut şi şansa să şi-o prezinte în ţara de origine, în Japonia. E vorba de Ştefan Doncea şi vom avea ca subiect în mod special volumul său : Primul poet judokan român care a cucerit Ţara Soarelui-Răsare. Călătoria şi premierea mondială în Japonia. E o carte apărută la Editura ,,Eurobit’’, Timişoara, 2012. Şi totodată ne susţine în acest demers o foarte bună cunoscătoare a fenomenului sportiv, o persoană care scrie şi ea şi scrie chiar despre acest domeniu – Doina Moţ.

Fiind şi în această formulă, vorbim despre o poezie care e mai puţin exersată la noi, mai puţini autori scriu haiku. Nu se ştie de ce? poate pentru că noi dorim să vorbim şi să spunem mai mult ,ori în haiku se cere să fie o formulă foarte condensată şi versuri puţine, o anume ritmare, ritmuri deosebite şi conţinut care sugerează profund tema respectivă.

Ştefan Doncea deşi este de profesie profesor de educaţie fizică şi sport, specialitatea judo, îi învaţă şi pe alţii acest sport olimpic al curajului şi inteligenţei, cu valenţe educative de mare valoare care contribuie essenţial la dezvoltarea caracterului şi la formarea personalităţii copiilor. Ştefan Doncea mai are un volum intitulat Lecţia de judo care a mai fost prezentat la noi, este un volum parcă surâde aşa după condiţia grafică, pentru că este vorba de o trimitere spre poezia japoneză. E un volum apărut la Editura Solness, Timişoara, 1999. A avut ecouri foarte bune în presă, vom afla mărturii interesante. Apoi volumul cu călătoria şi premierea mondială în Japonia, va fi subiectul principal al ediţiei noastre de astăzi, dar să începem cu poezia haiku.

De unde acest gen de poezie , cine şi ce va descoperit şi v-a atras spre poezia haiku? Toată lumea scrie poezie obişnuită în ritm clasic sau ritm modern, ori haiku-ul e cu totul altceva.

Şt.D. Am început să scriu poezie în anul 1973. Eram elev la Liceul ,, Ioan Slavici’’ din Arad în anul III, la seral. În acelaşi an am debutat în revista ,, Orizont’’ din Timişoara. Despre debut, cum am debutat în revistă şi apoi editorial se găseşte în cartea aceasta la pag. 146. Cum am simţit relaţia dintre judo şi haiku, la pag. 147.

V.B. Ascultătorii nu au în faţă paginile acestea şi trebuie să vorbim puţin. Ce înseamnă haiku?

Şt.D. Haiku este un micropoem format din trei versuri cu 17 silabe. Primul vers are 5 silabe , al doilea 7 şi al treilea 5. Unii respectă această formulă de 17 silabe, alţii mai depăşesc sau au mai puţine silabe redând un conţinut care este sugestiv şi prinde ca un bliţ de la aparatul de fotografiat, cu ştiinţa concentrării imaginii în detaliu, frumuseţea din natură sau tema pe care o are de la inspiraţie poetul respectiv. În cuvinte puţine să spui lucruri multe şi profunde.

Creatorul de haiku, cu ajutorul inspiraţiei luminoase, mai întâi pătrunde un lucru şi apoi se identifică într-un mod tainic cu acesta. Poetul autentic, însemnat cu har de sus, ştie să pătrundă în autenticitatea creativităţii estetice, care determină fundamental calitatea şi valoarea evenimentului creator – cognitiv al poemului haiku.

Haiku-ul este caracterizat prin două calităţi fundamentale: scurtimea şi puterea de sugestie. Frumuseţea acestui micropoem derivă din puterea de sugestie a unei simple idei lirice de un laconism matematic. Poemul împlineşte condiţia desăvârşirii numai când izvorăşte din profunzimea Spiritului, locul său de obârşie. Să realizezi concentrarea la maximum a conţinutului ideatic într-o expresie a poemului. Poetul de valoare pune picătura de har, surprinzând în uimire sensibilitatea purităţii morale şi frumuseţea fenomenalităţii. A fi poet autentic este o cale de a realiza cunoaşterea supremă.

V.B. De la început aţi scris haiku-uri?

Şt.D. La început am scris poezie creştină, poezie filosofică, de dragoste şi cu timpul ajungând pe la Cluj, la Facultatea de Eucaţie Fizică şi Sport, prieten fiind cu Dan Damaschin, redactor la revista ,,Echinox’’ şi cu ceilalţi domni şi colaboratori, am abordat şi micropoemul haiku. Poetul Dan Damaschin, m-a încurajat şi în scrierea haiku-ului.

Fiind şi la Bucureşti în anul IV, la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, l-am cunoscut pe Nichita Stănescu la Uniunea Sciitorilor din România, în 1979. Nichita Stănescu mi-a spus că în haiku sunt puternic, în poezia scurtă, asta mi-a recomandat. Dar Nichita Stănescu a apreciat foarte mult şi volumul Lecţia de judo care era în manuscris.

V.B. Nichita Stănescu era un generos cu toată lumea. Niciodată nu a spus rău de nimeni. Acum, foarte lăudabil este că aţi avut intuiţia să mergeţi, să-i daţi volumul, să-i cereţi părerea, să staţi pe lângă el, cum au făcut sute de alţi poeţi. E un lucru bun pentru că în felul acesta a rămas în amintire.

Şt.D. Când mi-aţi spus că Nichita Stănescu era generos cu toţi, şi doamna profesoară Manolita Dragomir – Filimonescu fiind colegă la Palatul Copiilor Timişoara, o perioadă de timp, mi-a spus că Nichita Stănescu când a scris despre mine, a fost prea generos. Să ştiţi ,că personal, eu nu am mers la modul întâmplător şi m-am împrietenit cu el, ci aşa a trebuit să fie. Am găsit situaţii fiind la dânsul în casă, faţă de soţia lui, Dora – studentă la engleză, a repezit pe foarte mulţi. Şi mie, mi-a spus din start: ,,Bătrâne, scrie! Dacă nu erai pentru scris, nu îţi spuneam să scrii’’. O dată bate cineva la uşă, dar Nichita Stănescu nu a deschis pentru că foarte mulţi îl caută. El mi-a spus: ,,Când vii la mine, eu nu deschid uşa la nimeni pentru că nu putem comunica. Îmi pun bilete sub uşă. Vezi, Dora, cine, ce-a pus…’’ Dora îi aduce biletul lui Nichita. Nichita Stănescu se uită ce scrie pe bilet şi repede a spus: ,,Asta să meargă să cânte la <<Steaua fără nume>>, asta nu-i pentru poezie, eu i-am mai spus.’’Deci, Nichita Stănescu spunea direct.

Eu l-am cunoscut pe Nichita Stănescu la Uniunea Scriitorilor din România, în toamna anului 1979, printr-un poet din Arad. Nichita Stănescu mi-a dat adresa şi mi-a spus: ,,Caută-mă acasă!, în Piaţa Amzei, lângă Teatrul ,,Ion Creangă’’ din Bucureşti, la etajul IV.

V.B. A fost o şansă, înseamnă.

Şt.D. Nichita Stănescu îmi spunea tot la două săptămâni să merg la dânsul. Nichita Stănescu mi-a spus: ,,Adu manuscrisul, adu manuscrisul şi peste două săptămâni îţi dau răspunsul.’’ De patru ori tot am mers şi abia a patra oară mi-a dat răspunsul. Prima dată mi-a spus: ,, Nu am putut să-l citesc.’’ S-a uitat la mine dacă mă enervez sau sunt nemulţumit sau ce reacţie am. Eu eram cum am fost de prima dată cu dânsul, eram foarte serios, blând, aşteptător şi nu m-am enervat, nu am fost agitat, am stat liniştit. A doua oară la fel mi-a spus, a treia oară la fel şi de fiecare dată se uita mai profund la mine, dacă reacţionez agitat sau neliniştit. A văzut că mai mare linişte am şi sunt curios şi cu seriozitate aştept, se uita cum se uită cineva şi vrea să ţintească la vânătoare, era de o mare concentrare.

V.B. De fiecare dată spunea că nu a avut timp să-l citescă?

Şt.D. Da. A patra oară când am mers, m–a întrebat: ,,pentru ce ai venit?’’ M-aţi chemat dumneavoastră. ,,Da pentru ce?’’ Să-mi daţi răspunsul la volumul Lecţia de judo, poezie. După ce s-a uitat iarăşi, la mine, a păstrat un moment de tăcere şi a spus: ,,De data asta să ştii că am avut timp, l-am citit cu multă atenţie. Este o carte bună, vii cu elemente noi în literarura română. Volumul o să aibă succes.’’ Am mers cu el la Editura ,,Sport-Turism’’ din Bucureşti, pe Str. Vasile Conta, nr. 16, la ultimul etaj. S-a planificat data când să mergem.

V.B. A venit cu tine la Editură?

Şt.D. Da, Nichita Stănescu a venit personal.

V.B. La care Editură?

Şt.D. La Editura ,,Sport-Turism’’ din Bucureşti. În anul 1979-1980 eram student în anul IV la I.E.F.S. Bucureşti, ultimul an.( 3 ani făcusem la Cluj şi anul IV la Bucureşti). Pe drum oamenii îl salutau pe Nichita Stănescu. Un domn a spus: ,,Te salut Nichita! Ce faci?’’ Nichita i-a răspuns: ,,Merg cu tânărul acesta la Editură pentru o carte. Scrie nişte haiku-uri că stă mâţa în coadă.’’ Am ajuns la lift, la Editură. La parter se aştepta. Cineva a spus: ,,Noi suntem de la televiziune.’’ Nichita Stănescu le-a răspuns: ,, Noi suntem televiziunea!’’ Nichita fiind cu mine. Am ajuns la ultimul etaj şi mă prezintă acolo Domnul Nichita. Mi-a spus să stau puţin afară că vrea să-i spună ceva cu totul aparte. După aceea m-au invitat înăuntru şi Nichita mi-a spus: ,,În data de…, la ora de…, îl cauţi pe domnul cu numele…’’. Bun, l-am căutat. Când am deschis uşa la Editură, erau doi domni. Primul domn pe care trebuia să-l caut, repede s-a ascuns după uşă. Celălalt domn mi-a spus: ,, Ce doriţi?’’ Îl caut pe domnul, colegul d-voastră. Dar acest domn mi-a răspuns: ,,Nu este aici!’’ Am vrut să-i spun: ,,S-a ascuns după uşă.’’ Dar, îmi era jenă cumva să-i spun aşa. Eu am stat normal, nu l-am contrazis, eram liniştit, normal şi respectuos, civilizat, l-am salutat şi direct la Nichita m-am dus. I-am spus ce s-a întâmplat. Nichita mi-a spus:,, Da…Ei lasă numai că vine pe aici Mircea Micu. O să merg eu cu Mircea Micu acolo.Să vezi ce le facem!…’’ Aşa s-au derulat lucrurile, că nu s-a întâmplat nimic.Am absolvit primul pe ţară, am terminat cu 10(zece). Am ales primul între Bucureşti şi Timişoara. Cartea tot aici a apărut, la Editura ,,Solness’’, Timişoara, 1999.

V.B. Nu a mai apărut atunci?

Şt.D. Nu. La repartiţia ministerială , înainte de a lua postul de profesor, am fost la Nichita acasă. Nichita ca un leu se plimba prin cameră şi-mi spunea: ,,Ia Bucureşti, ia Bucureşti!’’ Ştiţi că a trebuit să aleg între Bucureşti şi Timişoara. Nu ştiam ce să aleg… Când am mers prima dată, mai după masă spre seară, uşa era închisă la Nichita. El mi-a dat un semnal cu mâna cum să bat la uşă, deoarece nu la oricine deschidea. Am folosit semnalul, am şi sunat şi nu s-a deschis uşa. Am mers undeva, la un Institut Biblic, în spate la Facultatea de Medicină din Bucureşti. Acolo era un Rector, doctor în Teologie şi profesor de Istorie, din zona ţării, aproape de Şebiş, judeţul Arad, de loc era din Secaş lângă localitatea Gurahonţ, domnul Şandru Trandafir. I-am spus situaţia că mâine am repartiţia ministerială. Şi dânsul a insistat să i-au Bucureşti, că de la Bucureşti mai uşor merg la Timişoara, iar de la Timişoara, mai greu la Bucureşti, pentru că erau şi posturile blocate în oraşele mari, în regimul trecut. A văzut că nu mă poate influenţa. Mi-a spus: ,,Du-te la studenţii de la Teologie, jos în dormitor şi fă o rugăciune. Vezi ce răspuns primeşti şi vii şi-mi spui.’’Am făcut aşa. Când m-am adresat Divinităţii, lui Dumnezeu, în sufletul meu am spus: ,, Doamne Dumnezeule, dacă i-au Bucureşti, o să fie bine, după voia Ta şi o să fiu liniştit?’’ La răspuns, am primit nelinişte, tulburare. Când am spus: ,, Dacă i-au postul de profesor în Timişoara, o să fie după voia Ta, o să fie bine, liniştit ca acasă?’’ Am primit linişte. Am mai cerut încă o dată şi s-a repetat la fix. Atunci, am spus Rectorului. A pus mâna pe umărul meu, a făcut o rugăciune. Apoi, mi-a spus: ,, Bine, dragă.’’ Îmi spunea, dacă vreau să mă căsătoresc cu fica sa. I-am spus că nu mă interesează căsătoria. Deocamdată, mă interesează sportul, poezia şi Biblia. Aşadar, acum nu.

M-am dus direct la Nichita Stănescu. De data asta s-a deschis uşa. Acasă mai era cu Dora şi cu un poet Mircea Raicopol, inginer de depoluare a apei. I-am spus că mâine am repartiţia ministerială, sunt primul şi trebuie să aleg între Bucureşti şi Timişoara. Nichita Stănescu mi-a spus: ,,Bătrâne, alegi Bucureşti. Vii aici, şlefuim poezie, facem oră de rugăciune şi studiu biblic cu scriitorii.’’ I-am răspuns: ,, Îmi pare foarte rău, dar nu mai pot, nu s-a deschis uşa.’’ Şi atunci, se plimba ca un leu de la un capăt la altul, şi nu ştia cum să mă lămurească, să revin. I-am spus că am luat hotărârea, cu tot, tainic, cum m-am adresat Divinităţii, absolut tot ce am enunţat mai înainte. Nichita, nu mai ştia ce să facă. Şi atunci, se uita la Dora, la poetul Mircea Raicopol. Apoi, a spus: ,, Mircea Raicopol, îmi aduci un grupaj de poezii şi apari în revista ,,Viaţa românească’’ din Bucureşti.’’ Ştiţi ca să-mi pară rău, că eu nu sunt cu ei acolo. ,,Apari în ,, Viaţa românească’’, cu un grupaj de poezii.’’ Eu nu am spus nimic, am stat liniştit. Nichita Stănescu, din nou mi-a spus: ,,Bătrâne, ia Bucureşti! ’’ Eu am spus şi m-am hotărât. Nichita a continuat: ,, Totuşi, poate la noapte te răzgândeşti şi iei Bucureşti. Dacă mâine nu se deschide uşa, îmi pui un bilet sub uşă. Iei Bucureşti, bine?’’ Dacă nu se deschide uşa, o să pun pe bilet tot Timişoara. Nichita mi-a spus: ,, Bine, mâine ne vedem după repartiţia ministerială.’’ L-am căutat. Bineînţeles, la repartiţie am luat Timişoara, Liceul ,,Electrotimiş’’. După un an, m-am transferat la Palatul pionerilor din Timişoara.

V.B. Să ştii că această mărturisire este o mărturisire de iubire pentru Timişoara şi pentru oraş.

Şt.D. Da. Când l-am căutat pe Nichita Stănescu , nu s-a deschis uşa din nou. I-am pus biletul sub uşă că am luat Timişoara.

V.B. A fost o dezamăgire pentru Nichita.

Şt.D. După un timp, mă trezesc cu o scrisoare de la Nichita Stănescu. În Timişoara, o primesc. A evocat fiinţa mea, păstrez şi acum scrisoarea. Îi pare rău că nu sunt cu el. Dar, mi-a scris, să-i trimit un grupaj de zece poeme şi o fotografie că-mi face prezentare în ,,Almanah turistic B.T.T. pentru tineret,’’ Bucureşti 1981. Cu 6 tineri poeţi prezentaţi de Nichita Stănescu, am apărut al treilea. Primul a fost un poet talentat din Israel, al doilea poet a fost pus Mircea Raicopol. Au fost şi alţii. Nichita Stănescu a mai făcut o prezentare fiind cu domnul Ion Arieşanu la un Festival Internaţional de Poezie, la Vidin în Bulgaria, pe Dunăre. Ion Arieşanu, în redacţia revistei ,,Orizont’’ din Timişoara, mi-a arătat manuscrisul pe care l-a scris Nichita Stănescu despre Ştefan Doncea. Mulţi îmi spuneau: ,, cine ştie cât i-ai plătit, cine ştie cum ai insistat? Le-am răspuns la toţi aceştia:,, Niciodată nu i-am spus să scrie despre mine. Urmăriţi dialogul din prezentare.

V.B. Chiar vreau să citesc din această prezentare. Un lucru de-a dreptul impresionant: ,, Când l-am cunoscut întâia dată pe Ştefan Doncea, m-am tulburat de frumuşeţea lui morală. Am fost atât de fericit, până la calm, aflând că această stirpe de oameni lirici mai există încă. Colegul meu, prozatorul Ion Arieşanu, m-a întrebat dacă-l ştiu pe Doncea. – Da, i-am răspuns! M-ai mult decât atât, – de-ar fi fost să am un fiu, aş fi vrut să-i semene lui Ştefan! Într-adevăr, există ceva curat ca o colindă, în sufletul acestui Poet. Doncea este un timid, întocmai ca geometria fulgului de zăpadă lipit pe geamul ferestrei. De câte ori mă gândesc la el, mă cuprinde dorul de-a scrie versuri. Ave!’’ Nichita Stănescu. Iulie, 1983.

,,…această stirpe de oameni lirici mai există încă.’’

Sunt cuvintele lui Nichita Stănescu. ,,- de-ar fi fost să am un fiu, aş fi vrut să-i semene lui Ştefan!’’ Mai grozavă declaraţie decât asta, cred că nu putea să facă nimeni. Dar aici tare este generos Nichita, de la înălţimea lui şi de la valoarea lui putea fi rece, distant, glacial, orgolios. Nu, el a fost cald, tandru şi gentil.

Şt.D. Eu nu i-am dictat să scrie această prezentare.

V.B. Nu se pune problema. Este o prezentare pe care i-a adresat-o lui Ion Arieşanu?

Şt.D. Ion Arieşanu mi-a spus că Nichita Stănescu, mi-a făcut o prezentare pentru revista ,,Orizont’’, să apară publicată.

V.B. Dar,o ai? O ai şi în original?

Şt.D. Am. Am şi revista ,, Orizont’’, Timişoara, 11 noiembrie, 1983. Iar în 13 decembrie 1983 a decedat. Deci, prezentarea scrisă de Nichita Stănescu a apărut prima dată în revista ,,Orizont’’ din Timişoara, în 11 noiembrie, 1983, cu un grupaj de poezii şi fotografia lui Ştefan Doncea. Prezentarea scrisă de Nichita Stănescu a apărut şi pe coperta a IV-a, a cărţii Lecţia de judo, Editura Solness, Timişoara ,1999. Iar la începutul acestei cărţi se găseşte un portret sub care scrie cu mâna sa: Ştefan privit de Nichita, 1980. Lui Ştefan Doncea, marelui poet şi tânărului meu frate, inima lui Nichita Stănescu.

Din ce aţi citit din prezentare, doresc să fac o expunere, pe scurt şi concentrat. Nichita Stănescu spune: ,, – de-ar fi fost să am un fiu, aş fi vrut să-i semene lui Ştefan!’’ Pentru această expresie, am avut foarte multe probleme. Primul domn de la Consiliul Judeţean al pionerilor, pot să-i dau şi numele, vicepreşedintele Domnul Şoica Vasile de pe vremuri, mă aprecia şi mi-a spus : ,,Domnule profesor, aveţi foarte multe probleme şi nu le convin la mulţi, de ce Nichita Stănescu în prezentarea apărută în revista ,, Orizont’’ din Timişoara, în 11 noiembrie, 1983, a spus: << – de-ar fi fost să am un fiu, aş fi vrut să-i semene lui Ştefan! >> ”

V.B. De ce îi deranja?

Şt.D. Îi deranja. L-am întrebat, pe cine? A zis că femeile de la Palatul Copiilor. I-am zis:,, Da-ţi un nume.’’A spus: ,,Doamna Bădilescu Aurora.’’Da de ce? ,, Soţul dânsei scrie poezie. Şi despre el, Nichita Stănescu nu a spus nici un cuvânt.’’ Am avut probleme, până când le am şi astăzi. Şi la poezia creştină, am fost interzis trei ani de zile. Nu am putut să public în revista ,, Orizont’’, în perioada 1986-1989.

V.B. De ce?

Şt.D. Pentru că am scris Cuvântul cu C mare, Lumină cu L mare.

V.B. Da asta este normal. Sunt cuvinte simbol din Biblie.

Şt.D. Şi poetul Ioan Alexandru scria: Dumnezeu, Isus Hristos şi Duhul Sfânt. El este Ioan Alexandru şi poate să scrie. M-a anchetat inspectorul şcolar general Vasile Bolog. Mie nu mi-e frică nici de moarte. Spun adevărul şi după aceea poate să mă împuşte. Mor liber în adevăr, nu strâmb în minciună. Adevărul mă face liber. Sunt martir al adevărului. Decât să mint, mai bine mor. Dar mor drept în lumină.

V.B. O avem invitată şi pe Doina Moţ , autoarea unui volum scris împreună cu Constanţa Marcu. Este persoana care scrie un volum extrem de important. Acum e prezentă să susţină un coleg de breaslă, nu doar în acest mare areal al sportului, ci şi în cel a scrisului.

D.M. Aş vrea să fac legătura între ceea ce aţi discutat până acum, foarte interesant şi eu am auzit pentru prima oară astfel de lucruri. Vreau să nu fac opinie separată şi să spun şi eu ceva, să plec tot de la Nichita Stănescu. În cartea aceasta care a primit premiu şi imediat o să spun câteva cuvinte despre cele două cărţi scrise de domnul Doncea, spune aşa; Deci, domnul Doncea spune: ,,Să cugetăm la măreţia harului şi la revelaţia curată şi luminoasă a poetului Nichita Stănescu: <<Un poet este cu atât mai măreţ, cu cât cei care îl citesc, nu pe el îl descoperă ci pe ei înşişi. >>’’ Este o frază de la care eu am plecat şi atunci cănd am scris Cuvântul înainte la cartea Lecţia de judo. Chiar şi la discuţia pe care am avut-o vineri la Lansarea de carte în sala de cenaclu a revistei ,, Orizont’’, a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala, Timişoara, am avut plăcerea de a fi invitaţi acolo datorită domnului Doncea. De ce spun acest lucru? Mai degrabă să te gândeşti la tine în clipa când citeşti nişte versuri. Adică atât de importante şi atât de pătrunzătoare să fie, încât să te cuprindă şi să te transferi în lumea lui, să te gândeşti la tine. Aş vrea să plec de aici, cu toate că altceva aş fi vrut să spun despre cartea lui domnul Doncea. Dar vreau să spun că cele două cărţi : Lecţia de judo şi Primul poet român care a cucerit Ţara Soarelui- Răsare. Călătoria şi premierea mondială în Japonia, sunt două cărţi legate. Nu poţi vorbi de una fără cealaltă, pentru că aceasta ultima de care am spus, a fost de fapt primirea marelui premiu de către domnul Doncea din partea unui personaj extraordinar de important în momentul de faţă al sportului mondial şi anume domnul Dr.Marius L. Vizer care este aproape de Oradea, în orice caz este bihorean. Ne bucurăm foarte mult pentru că el acum este în vizorul sportului mondial. Câteva cuvinte o să vă spun. De ce? Pentru că se întâmplă în zilele acestea. Acesta a fost şi motivul pentru care nu a venit la Lansarea de carte a domnului Doncea. Era plecat la acest Congres de la Sankt Petersburg ( Rusia ) în care el a fost ales Preşedintele unei organizaţii mondiale care se numeşte SportAcord, o organizaţie care poate depăşeşte importanţa Jocurilor Olimpice. De ce? Pentru că va fi o reuniune a tuturor sporturilor, va fi o competiţie mondială a tuturor sporturilor. La Jocurile Olimpice sunt doar sporturile admise. Nu toate sporturile sunt olimpice. Domnul Dr. Marius L. Vizer va fi reprezentantul acestui mare for internaţional, culmea românul nostru Marius Vizer care va aduna toate sporturile din lume. În 2017 va fi prima competiţie mondială.

V.B. Şi ce interesant e că se leagă de literatură. Domnul acesta fiind într-o funcţie atât de mare şi importantă la nivel mondial Dr.Marius L.Vizer, i-a acordat un mare premiu, dar l-a şi susţinut să ajungă poetul Ştefan Doncea în Japonia. Deci, lucrurile se leagă.

D.M. Judo este la mijlocul acestei legături. Domnul Dr.Marius L.Vizer este Preşedintele Federaţiei Internaţionale de Judo.

V.B. Şi a susţinut şi poezia. În felul acesta a ajuns poetul Ştefan Doncea din Timişoara în Japonia. E un lucru unicat, o să aflăm detalii despre primirea acestei Diplome şi a Medaliei de aur. Conf. Univ. Dr. Doina Moţ, maestru al sportului, Director al Academiei Olimpice Române, Filiala Timişoara, aşa că ştie foarte bine legătura care se poate face la nivel mai larg între cultură fizică, sport şi literatură. Nu doar că avem aici exemplu pe domnul Doncea că scrie în mod absolut unic, aş spune aceste haiku-uri pentru că asta exersează şi asta e pe structura lui. Probabil există în sportul olimpic judo mişcări de precizie, bănuiesc eu şi de exactitate biomecanică, vizibile în măiestria tehnico-tactică la un nivel înalt, într-o acurateţe de mare fineţe realizată şi atinsă perfect de maeştrii consacraţi. Există o anume disciplină a verbului care se vede şi trebuie să fie în haiku. Probabil sportul acesta impune aşa ceva. În vers , mult mai uşor îi vine să se exprime în acest mod.

D.M. Pe coperta a IV-a a cărţii este o poezie, el nu numai haiku-uri scrie şi chiar în volumul acesta, numai spre sfârşitul cărţii sunt haiku-uri. Însă sunt poezii foarte scurte, dar extrem de sugestive. Te lasă să gândeşti, îţi crează o stare sufletească, cu totul ieşită din comun. Vreau să vă spun că una din poeziile lui, am pus-o pe coperta a IV-a: ,, În timpul furtunii, /cea mai puternică trestie /se înclină / până în cel mai de jos punct / unde începe / frumuseţea mlădierii. / Şi astfel trestiile / au început să poarte chimonouri / cu flori de cireş, / cu tăcerea copilăriei, /cu taina înţelepciunii.’’ Ştefan Doncea.

V.B. Hai să încercăm, să pătrundem în spiritualitatea japoneză, întrebând pe Ştefan Doncea dacă a citit cam tot ce s-a tradus din literatura japoneză, la noi. Mult, nu s-a tradus.

Şt.D. Am citit Lirica japoneză, volume de haiku, dintre poeţii de geniu, amintim pe Basho, Issa şi alţi. Cel mai mare dintre toţi creatorii de haiku este Matsuo Basho. În Japonia, arta exprimă viaţă. Un poem e o pictură care vorbeşte, iar o pictură e un poem fară cuvinte, tăcerea dă cântecului glas de artă. Arta are la origine, iubirea pentru oameni. Japonezul Yasunari Kawabata este deţinătorul premiului Nobel pentru literatură în anul 1969. Dintre poeţii niponi se remarcă şi Sono Uchida, Preşedintele de Onoare al Asociaţiei Internaţionale de Haiku.

Florin Vasiliu care a stat în Japonia mai mult timp, autor a mai multor cărţi, profesor de istoria literaturii japoneze la Universitatea ,, Spiru Haret’’ din Bucureşti, redactor şef al revistei ,,Haiku’’ din Bucureşti şi Director al Editurii ,,Haiku’’ din Bucureşti a publicat: Pe Meridianul Yamato, Interferenţe lirice, Japonia necunoscută şi alte cărţi valoroase însoţite de antologii de haiku în care a fost cuprins şi Ştefan Doncea din Timişoara, România.

V.B. Cum a fost la Tokyo, în Japonia cu ocazia festivităţii de premiere?

Şt.D. Am fost foarte bine primit, apreciat şi respectat. Fără seriozitate şi valoare nu ai ce să cauţi în Japonia. Acolo este concentrare maximă. A fost o onoare şi o bucurie mare pentru ei să-mi înmâneze medalia de aur în premiere mondială. Era o sală arhiplină cu peste 13.000 de locuri, spectatori foarte mulţi în tribunele imense. A fost dată această premiere mondială în direct pe posturile de televiziune. În Japonia era şi Campionatul Mondial de Judo. Alina Dumitru a obţinut medalia de bronz, iar TV DIGI SPORT a transmis în România. Mi-au spus şi alţii că m-au văzut.

V.B. Asta am vrut să întreb, era într-o pauză a Campionatului Mondial?

Şt.D. Domnul Marius Vizer mi-a spus că-mi trimite biletul de avion. L-am primit electronic. Din 07.09-14.09.2010. În Japonia şapte zile au trecut ca şapte minute. Am avut legitimaţie VIP la tribuna oficială. Mi-a spus că în data de 11 septembrie 2010 are loc premierea. Între ora13-16 era pauză de masă. Pe la ora 17:00 a avut loc premierea. Vă daţi seama, de la tribuna oficială unde eram cu personalităţile oficiale, erau două ecrane mari şi color în lateralul sălii, pe un perete şi pe celălalt ca să vadă oamenii. Eram mărit pe ecrane şi în carte se pot observa cum mi-au decernat premiile. Primul premiu a fost Diploma de Excelenţă, cu textul în original.

V.B. Cine a acordat aceste premii?

Şt.D. Federaţia Internaţională de Judo, Preşedintele Dr. Marius L.Vizer. Întreaga Federaţie de Judo a Japoniei şi Institutul de Judo Kodokan din Tokyo, Preşedintele Dr.Haruki Uemura. Federaţia Internaţională de Judo acordă Diploma de Excelenţă Domnului Prof. Dr. Ştefan Doncea pentru prima carte de poezii despre judo din lume: LECŢIA DE JUDO, publicată în România la Editura Solness, Timişoara, 1999.

V.B. Este prima carte de poezii despre judo din lume. Dar japonezii n-au scris despre judo, carte de versuri?

Şt.D. Este prima carte din lume care tratează poetic sportul olimpic judo. Aşa că scrii o poezie şi spui cuvântul gimnastică sau volei sau fotbal sau judo, aşa poţi. Dar, carte de poezie, versuri despre judo, chiar aş dori să îmi recomande cineva. Aş da pe ea şi cinci milioane de lei pentru a citi şi a-mi îmbogăţi cunoştinţele. Judo este perfecţionat de japonezi. Profesorul dr. Jigoro Kano a întemeiat judo. Ju este supleţe, blândeţe. Do este cale, metodă. Cuvântul judo înseamă calea supleţii, a blândeţii. Judo este sport olimpic al curajului şi inteligenţei. Judo nu este violenţă şi bătaie. În judo este interzisă lovitura. Dacă ai lovit în timpul meciului, arbitrul te descalifică. Judo e un sport al echilibrului, al flexibilităţii practicat de băieţi şi de fete.

V.B. Şi cu Medalia de aur, să ne spuneţi…

Şt.D. Tot domnul dr. Marius L.Vizer mi-a acordat Premiul Special de Recunoaştere. Federaţia Internaţională de Judo îşi extinde recunoştinţa şi aprecierea cu acest premiu special prentru contribuţia dumneavoastră la dezvoltarea Judo-ului Mondial. Premiul special de recunoaştere, cu textul în original.

Urmează premiul cu medalia de aur. Întreaga Federaţie de Judo a Japoniei şi Institutul de Judo Kodokan acordă Diploma de Excelenţă şi Medalia de aur în premieră mondială Domnului Prof. Dr. Ştefan Doncea pentru prima carte de poezie despre judo din lume: LECŢIA DE JUDO, publicată în România , la Editura Solness, Timişoara, în 1999. Această carte este o lecţie de puritate morală atât pentru Sportul Olimpic Judo, cât şi pentru viaţă. Cartea LECŢIA DE JUDO este de asemenea tradusă în limba engleză. Ea a fost publicată la Editura Solness, Timişoara, în 2009, în România. Preşedinte, Dr. Haruki Uemura. Traducătoarea cărţii în limba engleză este doamna profesoară Gabriela Pachia, îi mulţumesc şi pe această cale.

V.B. Chiar am vrut să întreb, cine a făcut traducerea? Deci, practic şi numele dumneaei a ajuns în Japonia.

Şt.D. Da. Cartea a fost dusă de mine, 50 de exemplare în limba engleză.

V.B. Cam puţine pentru o aşa sală imensă…

Şt.D . Le-am dus aceste exemplare cu avionul, unde greutatea la bagaje era limitată. Exemplarele de carte au fost distribuite cu dedicaţie personalităţilor oficiale din Japonia şi din celelalte ţari care au fost prezente la festivitatea de premiere. Le-am mai trimis şi prin poştă chiar şi această carte care a apărut acum.

V.B. Cum a fost momentul primirii Medaliei de aur pentru o carte unicat în lumea asceasta?

Şt.D. Se vede şi în poze, mi-au trimis fotografiile pe e-mail. Japonezii erau mai bucuroşi decât mine. Se vede… M-au surprins aşa să mă bucur. Uitaţi, se vede în poze. Mi-au transmis japonezii bucuria deplină. Mi-au creat o stare de bucurie, de la inimă, la inimă, cu sinceritate, cu puritate, cu mult respect şi aleasă gratitudine. Dr. Haruki Uemura, campion mondial şi vicecampion olimpic, Preşedintele Întregii Federaţii Japoneze de Judo şi Institutului de Judo Kodokan din Tokyo, o mare personalitate care m-a felicitat la decernarea Medaliei de aur în premieră mondială.

V.B. Nu se putea să nu fie foarte multe trăiri speciale şi impresii care să nu treacă în poezie. Chiar vă rugăm să ne citiţi.

Şt.D. Da. Cartea este structurată pe capitole. La punctul 5 sunt: ,,Haiku-uri de învingător.’’xxx,, Floarea de cireş – / în lumina Soarelui / de dimineaţă. xxx Copilăria: / mireasma purităţii / într-un chimonou. xxx Motivaţie: / medalia de aur / uimind sportivii. xxx Treapa de aur: / secretul victoriei – / într-o lumină. xxx În Japonia, / medalia de aur / mi s-a decernat. xxx La premiere; / pe ecranele color – / învingătorul. xxx Credinţă mare: / în puterea rostirii – / încununarea. xxx Efort măsurat: / viteza fulgerului / în victorie. xxx Spiritul Fair-play: / flacăra olimpică – / în comportament. xxx Alinei Dumitru – campioană olimpică la judo 2008. Tani Ryoko – / e învinsă în judo, / doar de-o româncă. xxx Arhitectură: / frumuseţea Soarelui / răsare pe cer.’’

,,Lecţiile Campionilor Olimpici.’’ Măreţia valorilor: ,,Codul moral e mai important decât victoria. xxx Respectul deplin: / mai sus de victorie, / e caracterul. xxx Colaborare: Fair-play-ul din inimă/ să-l ai în luptă.’’

V.B. Acestea sunt haik-uri. Dar aveţi publicate de foarte multe ori în revista ,,Lumina Divină’’ din Timişoara, foarte multe feluri de poezii. Am aici un extras din volumul antologic Poeţi de pe Crişul Alb, o grupare de poeţi care au fost prezentaţi aici. Cartea a apărut la Editura ,,Sfântul Ierarh Nicolae’’ din Brăila, 2012. Autor Octavian Ana, profesor de filosofie la Liceul Sebiş, judeţul Arad. Aici sunt poezii interesante şi semnificative: Tăceri. ,,Am învăţat să tac / cum tace piatra şi iarba, / cum putrezeşte bobul de grâu / înainte de a încolţi / pentru o altă / viaţă.’’

Şt.D. Aici mi-a selectat şi poezie filosofică şi creştină şi de judo şi haiku. Zece poezii a selectat la fiecare autor din cei 14 poeţi cuprinşi în Poeţi de pe Crişul Alb.

D.M. Trebuie să spun acest lucru: cum am scris Cuvântul înainte la cartea care a primit acest premiu cu totul ieşit din comun.

V.B. Vrând, nevrând a ajuns şi Doina Moţ în Japonia pentru a doua oară. Prima oară a obţinut un premiu olimpic. Da, o revenire în Japonia sub forma unui Cuvânt înainte la o carte. Este o chemare şi o bucurie specială.

D.M. O parte din sufletul meu a rămas în Japonia pentru că a fost o întâlnire cu o lume cu totul ieşită din comun. Mi-a plăcut enorm acolo şi felul în care s-au purtat organizatorii şi cei care au avut grijă de Lotul Echipei Naţionale de Volei a României. A fost cu totul ieşit din comun. Cu atât mai mult cu cât câteva japoneze vorbeau româneşte. Dar nu prea le înţelegeam pentru că ele silabiseau toate cuvintele. Trebuiam să fim foarte atente ca să le înţelegem. Există acolo o Asociaţie Româno- Japoneză. Când am fost noi la Jocurile Olimpice din Japonia, s-au prezentat şi au fost tot timpul cu noi.

V.B. Dă-mi exemplu , cum pronunţau un cuvânt românesc?

D.M. Mie îmi spunea: Doina. Prima silabă: Do – lung şi ina, repede. Şi cu o intonaţie ieşită din comun. M-am împrietenit cu una din jucătoarele Echipei Naţionale Japoneze, ani de zile am corespondat, o fată excepţională, parcă era de-a noastră, aşa de bine ne-am înţeles. Aşa pe parcurs, au trecut anii iute ca un sunet.

V.B. Ne întoarcem la cartea scrisă de Ştefan Doncea şi care a fost premiată în Japonia.

D.M. Pe domnul Doncea, nu-l cunoşteam. Am mai scris Cuvânt înainte la un manual de judo, profesor universitar. Eram în tema acestui sport olimpic, un sport, netraumatizant de luptă. Domnul Doncea mi-a dat cartea Lecţia de Judo pentru ca să-i scriu Cuvânt înainte. Am acceptat. Am deschis manuscrisul şi văd versuri. La versuri nu am mai scris Cuvânt înainte. Am mai citit, am întors paginile, şi peste tot versuri. Aşteptam să fie şi ceva tehnică şi tactică din judo, dar nimic. După un timp scurt, am deschis întâmplător la o poezie scurtă, aşa cum sunt toate poeziile dumnealui. ,,Înţelepciunea care învinge”. Întâmplător este dedicată chiar domnului Marius Vizer. ,,În mintea şi în inima sportivului / îşi are rădăcina / Înţelepciunea / ce-l urcă / departe, / până acolo / unde se aude / frumuseţea şi fericirea Imnului.” . Aşa cutremurată am fost după ce am citit aceste versuri. Pentru că exact ce spunea Nichita Stănescu, nu la dânsul m-am gândit, ci am transferat totul în sufletul meu. Mi-am adus aminte cum am fost şi ce am simţit în clipa când am urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului sportiv, fiind căpitanul echipei României de Volei şi am cucerit locul întâi în lume. Ce senzaţie extraordinară este când o lume întreagă, un stadion întreg, îţi ascultă imnul ţării tale. Tu eşti sus, categoric lacrimile bucuriei curg, fără să vrei. Uitaţi-vă la fizionomia campionilor olimpici şi mondiali care se urcă pe cea mai înaltă treaptă a podiumului şi când îşi ascultă imnul. Ce senzaţie extraordinară ai.

V.B. Câte romane s-ar putea scrie despre psihologia învingătorului.

D.M. Domnul Cornel Ungureanu, critic literar de mare valoare, asta a spus: ,,Scrieţi voi, scrieţi ce aţi trăit.”

V.B. În aceste versuri ale lui Ştefan Doncea de multe ori apare câte o tonalitate, un mic accent al învingătorului, al bucuriei învingătorului, fără emfază, fără îngâmfare, doar ca o răsplată. Acest echilibru îi vine şi din înclinaţia spre un anume raport între om şi Divinitate. Un raport de respect, de supunere, de iubire, de credinţă. Aş citi una din poezile de acest gen: “ Luminând” 1 Corinteni 13.13 . “ În statornicia mea curată / smerenia m-a făcut un ecran, / cu litere ninse de dragoste / purtându-mi secundele din cadran. / Nu aramă sunătoare să fiu / fulgerând cenuşa putrezită, / ci dragostea Cuvântului răstignit / luminând o lume netrezită.” E o altă formulă de poezie pe care o semnează tot Ştefan Doncea. Aş vrea să îl întreb, trecând de la acest gen de poezie la Ioan Alexandru. Iată văd aici şi o imagine, o fotografie în care este Ioan Alexandru şi Ştefan Doncea, fotografia este prezentată având titlu ,,Valori creştine” în revista “Flacara Rusaliilor”, Sebiş, judeţul Arad. Spune cum l-ai cunoscut pe Ioan Alexandru?

Şt.D. Pe poetul prieten deosebit, Ioan Alexandru l-am cunoscut, ceva asemănător cum l-am cunoscut şi pe Nichita Stănescu. Prima dată am citit poezia lui. Şi citind poezia, eram în bibliotecă la Arad, citind poezia lui Ioan Alexandru, când am ajuns la capăt, versurile m-au făcut să caut autorul. Tot aşa cum l-am cunoscut pe Nichita, l-am cunoscut şi pe Ioan Alexandru. Când m-am apropiat de Nichita Stănescu sau de Ioan Alexandru sau de Ana Blandiana, nu trebuia să le spun multe, pentru că ei citeau înăuntrul meu că eu le-am citit poezia şi am ceva comun. Şi nu trebuiau explicaţii. Din câteva cuvinte ei ştiau cu cine vorbesc, cum trebuie să mă ajute sau să mă încurajeze. Cum descoperi un talent: ştii că are aptitudini specifice şi calităţi deosebite. Trebuie să ştii cum să-l faci să progreseze. Mai întâi pe Ioan Alexandru l-am cunoscut la Cluj, la Facultatea de Filologie unde a fost invitat la o întâlnire mare cu studenţii şi profesorii universitari şi cu scriiotrii din Cluj. A vorbit despre poezie şi Logosul Divin într-un mod uimitor şi electrizant. Eram student la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport în Cluj. La sfârşit, poetul Ioan Alexandru, mi-a scris o dedicaţie pe cartea aparută şi am vorbit puţin, cu speranţa să ne mai vedem. Cunoscându-l din poezie, mi-a dat dedicaţie. Fiind student în anul IV la I.E.F.S. Bucureşti, am reuşit să-l întâlnesc pe Ioan Alexandru şi la cursul său. Miercuri avea la Universitatea din Bucureşti un curs de două ore, citea ceva din ebraică şi din greacă, traducea un Psalm. După aceea vorbea despre Divinitate aşa încât te trimitea într-o atmosferă Divină. Erau foarte mulţi admiratori care veneau la acest Curs susţinut de Poetul Ioan Alexandru în Bucureşti. Sala mare de curs era arhiplină. Mi-am luat notiţe, păstrez caietul cu lucruri de mare valoare pe care le-a spus Poetul Ioan Alexandru prin inspiraţie Divină. M-a invitat acasă unde locuia în Bucureşti. Am colaborat în domeniul Poeziei şi a Bibliei cu Poetul Ioan Alexandru. Ne-am întâlnit şi în Timişoara, Arad şi la Sebiş, judeţul Arad. Ioan Alexandru a fost şi la casa mea părintească din Sebiş. S-a bucurat mult şi s-a odihnit la noi acasă. Am fost împreună la Biserică unde Poetul Ioan Alexandru a transmis mesaje puternice tuturor creştinilor. Era apreciat foarte mult atât în România cât şi peste hotare ca poet şi profesor universitar doctor Ioan Alexandru.

D.M. Câteva cuvinte din Cuvântul înainte pe care l-am scris la cartea premiată: ,,Ştefan Doncea reuşeşte să prezinte cititorilor acest minunat sport al onoarei într-o lumină pe măsura valorii sale. Ceea ce demonstrează poetul este curajul celui ce aduce noutatea. A aceluia care are forţa să recunoască valorile trecutului şi ale tradiţiei, pe care le preia, le duce mai departe, adăugându-şi, prin întelepciune, sensibilitate şi inspiraţie, partea sa. El s-a născut, aşa cum spune singur, să poarte ,, în lumină veşmântul alb cu sigiliul celei mai frumoase Flori fără de moarte,” Sakura, simbolul acestei arte străvechi. El şi-a aprins toate luminile sufletului şi ale minţii pentru a-şi învăţa elevii cum să cedeze, pentru a putea învinge apoi, ,,ştiind să cazi şi tot de atâtea ori să te ridici,” cum să-şi învingă povara eului, purtând veşmântul alb de Om. Spaţiului tridimensional în care trăim i s-a mai adăugat prin truda lui Ştefan Doncea, o nouă dimensiune: motivaţia vieţii. Poetul-profesor a dăruit oricărui sportiv de mare performanţă, de ieri, de azi şi de mâine, o carte pentru sufletul său, pentru singurătatea sa, pentru cel ce a simţit, departe fiind, bucuria imnului de acasă, reuşind măcar odată să-şi ,,urce copilăria pe cea mai înaltă treaptă.” Cartea de faţă este o lecţie de viaţă. Este o carte de taină pe care el, sportivul, să o citească în intimitatea camerei sale, lăsându-şi nestingherit lacrima să cadă. Pentru că cine a fost acolo, sus, cu fiinţa şi mai ales cu sufletul, cu siguranţă va fi copleşit şi îşi va aminti. Îţi mulţumim, Ştefan Doncea, pentru că ne-ai întors privirea încă o dată spre vitrina cu trofee şi medalii şi ne-ai readus în minte ceea ce a fost ,,Floare de cireş” în viaţa noastră. Da, Lecţia de judo este o carte cât o viaţă. Floarea de cireş nu moare niciodată. Ştefan Doncea ai ales Floarea de cireş. Ai ales Nemurirea.’’

V.B. Nu e vorba de o lecţie de judo, cum se numeşte volumul. E chiar vorba de o lecţie de viaţă, o atitudine de viaţă, o replică dată, pentru a învinge să ştii să cedezi. Are legătură cu înţelepciunea. Adică, înţeleptul cedează pentru a învinge. E un întreg univers în această carte. Un univers de trăiri al lumii pe care avem impresia că o cunoaştem. Dar în versuri ajunsă, în haiku-uri prezentată are o nouă conotaţie şi o nouă dimensiune propia noastră lume. Aşa că toate gândurile bune, toate felicitările! Sunteţi unic, nu doar pentru că scrieţi haiku, dar pentru că aţi ajuns pe cel mai înalt podium. Aveţi Medalia de aur acasă?

Şt.D. Da.

V.B. Aveţi medalia de aur acasă. Succesele sale scriitoriceşti continuă să crească în valoare. Oare ce mai poate urma după aceasta. Ce carte mai scrieţi?

Şt.D. Acum, am gata o carte intitulată Haiku-uri din streaşina cerului. Sunt peste 500 de haiku-uri . De câteva ori v-am citit la telefon, dacă vă amintiţi?

V.B. Da, mi-ai citit câteva.

Şt.D. Le-am pus pe teme.

V.B. Sunt în prima audiţie. L-am şi întrebat, cum îi vin ideile. Fiecare haiku este de fapt o secvenţă de viaţă, da e să extrapolăm. În esenţă, discuţia noastră de astăzi, a reuşit, sper, să arătăm că scrisul, literatura, arta nu este ruptă de nici un domeniu. Totdeauna se pot găsi interfeţe onorându-se un domeniu pe altul. În cazul de faţă, sportul a onorat literatura şi invers, literatura a onorat sportul. Este cât se poate de fascinantă această legătură care aparent n-ar fi vizibilă. Dar, ea are multe fire tainice în armonia purităţii, în aura perfecţiunii. Puteţi încheia cu un haiku care să-l ştiţi pe de rost din volumul care urmează?

Şt.D. Da. Am peste 500 de haiku-uri. Dar când aţi spus că pot să închei cu un haiku, i-a plăcut şi lui Nichita Stănescu foarte mult haiku-ul acesta. A apărut publicat deja în prima mea carte, ediţie trilingvă (română, franceză, engleză) intitulată Clipe, Editura Haiku, Bucureşti, 1996. ,,O ciocârlie,/ urcă liniştea – / şi lasă locul ei să cânte.’’

V.B. Aţi ascultat emisiunea: ,,Viaţa literară.’’ Sunt Veronica Balaj. Vă mulţumesc pentru atenţie. O nouă întâlnire, sâmbăta, peste două săptămâni, la aceeaşi oră.

 

V.B.

P.S. Redăm câteva haiku-uri reprezentative: xxx,,Cel mai frumos Chip: / măreţia din Logos / strălucind în noi. xxx Om de caracter: / cu limba iscusită / vorbind iubitor. xxx Micşorează-te / în inima ta încât / Isus să crească. xxx Mersul pe ape: / s-a liniştit furtuna / la Cuvântul Sfânt. xxx Înseninare: / răcoarea ascunsă în nori / se descojeşte. xxx Satul înflorit: / cireşii au un miros / de Înviere. xxx Marmura toamnei / pe trunchiul copacilor / înmugureşte. xxx În smerenie / totdeauna mai presus / să-l vezi pe altul. xxx Isus vindecă: / pe ochii unui bolnav – / scuipat şi tină. xxx Pe spuma mării, / merg caii lui Dumnezeu; / norii nechează. xxx Pe luciul apei / într-o barcă se plimbă / cornul de lună. xxx Corăbii la mal: / abia au tras mrejele / pescarii uimiţi. xxx Hainele albe: / ne dezbrăcăm de pământ / să gustăm Cerul. xxx Coaja pietrelor: / în ciocul unui vultur – / vârful de munte. xxx Gura tăcerii: / valoarea n-are vorbe / doar roade bune.xxx Invitat în cer: / cea mai frumoasă nuntă / se apropie.xxx La dreapta sunt oi / selectate de Isus; / la stânga, capre.xxx Cu bucurie / în lumina raiului / domiciliez.’’