De la acest citat s-a inspirat şi scriitoarea Adriana Moţ înainte de a aşterne pe hârtie manuscrisul primei sale cărţi publicate. „Sub semnul clepsidrei” este un roman thriller, în care nouă oameni obişnuiţi trec peste experienţa de a fi răpiţi, aparent fără nici un motiv, în toiul nopţii. Un joc malefic pus la cale de un om care nu-şi mai doreşte nimic de la viaţă. Cu o singură excepţie: timp. Totul într-o cameră întunecată, unde o clepsidră decide cine trăieşte şi cine moare.
Cine este Adriana Moţ?
Născută în Chişineu Criş, Adriana Moţ spune că a fost pasionată de scris încă de la o vârstă fragedă: „Pasiunea am descoperit-o prin clasa a 5-a, când am făcut un comentariu la poezia Mama, care a determinat-o pe profesoara de română să o sune pe mama să o întrebe cine m-a ajutat că a ieșit prea frumos. În clasa a 9-a am întâlnit-o pe profesoara de română şi diriginta mea, Ana Ispas, care m-a încurajat să merg pe acest drum. Nu poate să treacă o zi fără să scriu ceva, să creionez un personaj. Cred că viaţa fără scris ar fi tristă”.
Structurate şi închegate, primele manuscrise au apărut în anii de facultate, iar prima carte care a văzut lumina tiparului – Sub semnul clepsidrei – are povestea ei. „Era în 2012, când profesional simţeam că îmi irosesc timpul, luând decizii greşite. Am început să dau viaţă acestui thriller cu nouă poveşti de viaţă şi un final optimist, un fel de lumină în întuneric” – spune Adriana Moţ.
Cartea se află la al doilea tiraj, putând fi achiziţionată din magazinele Calla din centru, Micălaca şi Calea Aurel Vlaicu sau online pe site-ul: sub-semnul-clepsidrei.ro. Urmează şi o lansare oficială a cărţii în această vară şi, cu siguranţă, alte romane „gen Agatha Christie” şi nu numai.
În concluzie, „Sub semnul clepsidrei” este o carte de citit în zilele în care ni se pare că timpul trece prea repede pe lângă noi. Timpul! Timpul care nu se sfârşeşte niciodată. Tocmai acest lucru ar trebui să ne convingă de valoarea lui inestimabilă…
Trimite articolul
XDaca e sa o spunem pe cea dreapta, lipseste cu desavarsire simtul ridicolului. Comparatia isi are sensul in tot atata masura in care si veorica era comparata cu Margaret Thatcher. Dar, are si traiul intr-o lume paralela beneficiile sale.
-
exact 🙂 e plin de stepheni kingi, agathe si etc, problema e ca nu sunt decat niste maimute care imita ridicol geniile. in plus lumea e satula de copii, de ce nu e Adriana Mot creatoarea unui curent nou?