ARAD. Cetăţeanul româno-austriac Iustin Ola Gheorghe are în Arad, pe strada Clujului, la numărul 4, o gospodărie care „pe uşor” poate fi evaluată la un milion şi jumătate de euro. Ordine şi curăţenie desăvârşită peste tot, curte cu instalaţii de irigare a straturilor de trandafiri, anexe care pot rivaliza cu locuinţele multora. Ce mai, rânduială nemţească. Din păcate, are ghinionul de a se învecina cu un teren al Reconsului, (nr.6) care pentru el s-a transformat în coşmar.
Aflat pentru o scurtă perioadă în ţară, Iustin Ola a avut ocazia să vadă cum, noapte de noapte, şobolani mari „cât iepurii” se caţără pe zidul despărţitor, de peste doi metri înălţime şi îi invadează gospodăria. Împreună cu omul care are grijă de gospodărie în lipsa lui, dl. Iustin a instalat pe zid mai multe curse pentru şobolani. Degeaba, rozătoarele le ocolesc şi se caţără direct pe spalierele viei, distrugând strugurii, iar boabele care cad fac mizerie pe beton şi pe maşina parcată în curte. Parcă în ciuda celor doi câini imenşi care păzesc gospodăria, dar nu se pot căţăra pe zid, ca să ajungă la ei. Administratorul a aruncat dincolo de zid momeli cu diferite sortimente de otrăvuri, doar, doar va reuşi să îi stârpească. Zadarnic, „invadatorii” vin, parcă, în număr şi mai mare. Aşa cum reuşesc să vină în gospodăria lui, căţărându-se pe ziduri- spune dl. Iustin, probabil că se duc şi pe la alţi vecini, putând să împrăştie microbi, să propage bolile specifice mizeriei.
Pericol de incendiu
Făcând câteva fotografii la faţa locului, am constatat că, aşa cum spune dl. Iustin, în „jungla” de vizavi poate izbucni oricând un incendiu care ar transforma în scrum împrejurimile, pentru că în hăţişul de nepătruns există multe uscături. În spatele terenului cu pricina există un fost depozit, la care, practic, nu se poate ajunge, atât de deasă este vegetaţia. O parte a gardului din scânduri putrede, care împrejmuieşte terenul, s-a dărâmat, astfel că oricine poate intra să arunce gunoaie, „preferatele” şobolanilor. Chiar şi de la acea „intrare”, depozitul din spate nu este vizibil, din cauza înălţimii vegetaţiei, astfel că am reuşit să-l fotografiem doar de pe acoperişul unei anexe!
Normalitate ?
L-am întrebat pe dl. Iustin dacă a făcut vreo sesizare sau reclamaţie la Recons sau la Primărie şi mi-a replicat, cu mirare : „De ce să fac, dacă este terenul lor, nu au obligaţia să-l întreţină, nu să-l lase în asemenea hal ? Nu este normal să-l folosească sau să-l vândă ?”. I-am explicat că trăieşte de prea de mult timp în Austria, din moment ce nu face diferenţa între ce este normal acolo şi ce este „normal” la noi. I-am mai spus că nu este exclus ca între timp terenul să-şi fi schimbat proprietarul, însă domnia sa spune că este puţin probabil, întrucât nimeni nu şi-ar fi lăsat proprietatea de izbelişte, ci ori ar fi construit ceva pe ea, ori ar fi vândut-o, fără să aştepte atâta vreme să crească preţurile. Nefiind o zonă centrală, şansele de a se ajunge la un preţ exorbitant erau foarte mici. Acum, dl. Iustin este din nou în Austria, dar se va întoarce peste o săptămână. Poate va avea o surpriză, plăcută, de această dată. Mai ales că primăria a promis că se va interesa care este situaţia, iar dacă acel teren îi aparţine într-adevăr, va lua măsurile care se impun.
Citiți principiile noastre de moderare aici!