Ne povestea că se lucra pe bază de norme, care se modificau în funcţie de materialul ce trebuia pregătit. A fost o fiinţă harnică, reuşea să îndeplinească permanent normele şi să le şi depăşească, fapt pentru care a ieşit victorioasă în majoritatea „întrecerilor socialiste” organizate în acele timpuri. Fiind mereu fruntaşă în realizarea producţiei, a fost primită şi în rândurile PCR. La defilările muncitoreşti, poza ei era dusă de colege în fruntea secţiei pe care o reprezentau.
Mulţi ani, în timpul războiului mondial, a dus singură greul familiei (eram doi băieţi de şcoală), ajutată de o bunică (bolnavă), tata fiind mai mult plecat în armată, mobilizat.
Recunoscută pentru corectitudinea sa, a fost numită ca asesoare la tribunal.
Nu-mi amintesc să fi zăcut de vreo boală şi a trăit 90 de ani. Muncea din răsputeri ca să ne asigure cele necesare traiului şi dezvoltării noastre. A reuşit să ne ţină departe de vicisitudinile zilelor, dăruind societăţii noastre două vlăstare de nădejde, învăţându-le că numai munca cinstită onorează.
Noi nu mai putem face altceva decât să punem un bucheţel, drept mulţumire, pe mormântul rece care aminteşte că a existat.
Emilian şi Ionel Jivan
Citiți principiile noastre de moderare aici!