În decembrie, anul trecut, Eleonora Kohn ne-a făcut „cadou” două cărți de poezie (și asta la puțină vreme de la debutul – în septembrie – cu volumul „Contemplu iarăși lumea”). Am citit, la lansare, câteva versuri precum: „Mai lasă-mă să mai zvâncnesc/Să mai zvâcnesc o dată/Iar gura ta să o sărut,/ Să simt ca o săgeată…//Ce mă omoară din adânc/ Și gem, în agonie…/Mai vreau să mă pătrunzi ușor/Apoi ca o urgie…//Să te dezlănțui tremurând/Să mă întorci, la spate/Să spun că – nu – așa amor/Acum nu se mai poate…”. Am crezut, atunci, că farmacista Eleonora Kohn trece printr-o „boală lirică” trecătoare și s-a gândit s-o „atace” cu câteva cutii de „pastile” (volume de versuri) adresate „emoției” părților intime. Dar se pare că m-am înșelat…
Si pre alte limbi…
Că „tratamentul” nu a reușit, m-am convins, zilele trecute, când am primit un e-mail (cum altfel, nu?) de la însăși poeta Eleonora Kohn prin care mă informa că „s-a îmbogățit cu alte două volume de poezie, de data asta bilingve”. Mai exact „doamna Regeczy Szabina Perle, împreună cu poeta, au realizat un frumos volum de poezii «A vilagot szemlelem» româno-maghiar cu poezii lirice, filozofice, având un mesaj profund sentimental”. Și, ca o noutate, „un volum bilingv româno-ebraic, «Ascultă, Israele», cuprinzând poezii de dragoste și filozofice precum și poezii pentru evrei, toate inspirate din copilăria și viața poetei, scrisă în amintirea familiei ei”.
Vin alte volume
Poeta arădeană, de profesie farmacist specialist, cu studii superioare de chimie și psihopedagogie, s-a apucat de scris în 2011 și ne anunță că deja este „la al cincilea volum de poezie, având în lucru alte două volume…”
Nu doresc, de această dată, să comentez versurile Eleonorei Kohn. O spun, cum am făcut-o și cu alt prilej, că poate să scrie cine vrea. Așa cum alți semeni cresc porcușorii de Guineea, drăgălași șerpișori de Australia, mâțe și câini de toate felurile, te poți îndeletnici și cu poezia. Poți să ajungi la performanță sau să fie doar un hobby. Mai bine așterni pe hârtie ceea ce simți, decât să faci rele. Poți să încerci orice plăcere atâta timp cât nu deranjezi pe nimeni. Unii mai hâtri ar spune că, dacă faci „maculatură”, distrugi arborii de pomană. Dar, la cât se fură astăzi din păduri, ce mai contează câteva cioate?
Mai vreau…
„Mai vreau, chiar nu a fost destul
Încearcă mai o dată
Și dă cu buze unde apuci
Cum n-ai făcut vreodată.
Mai vreau, iarăși n-a fost destul
Întoarce-te cu capul,
Eu încă încerc să te privesc
Mă călărești, ești dracul?”
Citiți principiile noastre de moderare aici!