Deşi se află la doi paşi de Kilometrul zero, arată de parcă ar fi la marginea unui cartier părăsit. Arădenii care urcă sau coboară pe ele trebuie să fie cu mare băgare de seamă pentru că nu există treaptă care să fie întreagă! Toate sunt ciopârţite, iar bucaţile de beton sau marmură sunt împrăştiate ori aruncate în jardinierele de beton din apropiere, aflate de (prea) mult timp în aşteptarea florilor…
Degradarea scărilor s-a întâmplat în timp – dovadă în acest sens stând buruienile care au răsărit la îmbinarea dintre trepte – şi continuă şi azi, când fiecare pas poate conduce la o fisură sau la o dislocare a scărilor.
Citiți principiile noastre de moderare aici!