ARAD. Într-o scrisoarea trimisă pe adresa redacției noastre, o arădeancă ne povestește experiența pe care a avut-o la maternitatea din Arad, unde a fost internată de urgență pe data de 12 septembrie pentru că a intrat prematur în travaliu, copilul aflându-se în poziție pelviană.

“Am vorbit cu medicul care m-a monitorizat pe perioada sarcinii, care m-a îndemnat să merg la spital și m-a asigurat mai apoi că a transmis colegilor din spital despre starea mea. Am ajuns cu contracții puternice la spital, contracții la doua minute și am fost întâmpinată la Ambulator de o doamna <drăguță>, care nu își putea termina conversația de pe telefonul privat (din felul în care i se adresa, cred că era superiorul, pentru că tot îi spunea <șefa> și părea a fi un raport de seară). Pentru că cinci minute, pentru mine însemnau mult, în starea în care eram, după ce conversația s-au finalizat și în sfârșit am putut discuta, abia am mai reușit să o însoțesc pe doamna înspre spital.
Am fost întâmpinată de doamna doctor C.T., medic de gardă în acea zi, care după ce mi-a făcut un consult, a spus că aveam o dilatație de 7 cm (dilatația maximă fiind de 10 cm)… De acolo a început trauma mea. A început să se vaite prin salon că ce face ea cu mine, a venit și mi-a spus că în conformitate cu protocoalele medicale, ea trebuie să îmi facă cezariană… Am avut curajul să spun că aș vrea să încerc naștere normală… De acolo, doamna doctor, doamnele asistente, au început să mă atace, spunându-mi că sunt inconștientă, că după ce am venit la spital, dacă tot sunt deșteaptă, și alte asemenea. Toate acestea fără că nimeni să îmi facă un eco și să îmi dea un motiv real pentru care nu aș fi putut naște natural și fără a ține seama de condiția mea fizică și psihică din acele momente. Am plâns foarte mult, bruscată de comportamentul lor, pe care nu îl puteam înțelege… dar nimeni nu mi-a luat măcar o dată tensiunea că să vadă și starea mea. Doamna doctor a plecat într-o operaţie, iar când s-a întors, am avut parte de bunăvoința dânsei (nu știu cum s-a făcut această transformare) și un serviciu medical așa cum trebuia să fie încă din primul moment: am fost consultată, mi s-a vorbit cu calm și, pentru că bebelușul nu dădea niciun motiv să se facă cezariană, am mers în sala de nașteri, foarte repede am
născut, un copil sănătos, în poziție pelvian, prin naștere vaginala (naturală)”, descrie pacienta experiența sa ca viitoare mămică la maternul arădean.

„Forfotă și pregătire intensă pentru audit”

Deși până la urmă femeia a născut fără probleme, aceasta mai spune că a fost surprinsă de forfota care a cuprins secția Spitalului Clinic Județean de Urgență Arad, înainte de vizita comisiei de acreditare.

“Am stat internată 7 zile, din cauză că bebelușul avea o infecție de la mine, iar în ultimele zile am prins o forfotă și pregătire intensă pentru audit, comisia de acreditare a spitalului. Dintr-o dată în băi au apărut dozatoare de săpun, role de hârtie, hârtie igienică, lucruri normale pentru alte spitale, dar pe care nu am avut ocazia să le văd niciodată în spitalul Matern, deși am avut câteva internări. De nicăieri, au apărut infirmierele binevoitoare pe care dacă după naștere, pentru că patul se pătase, le-am rugat să îmi schimbe cearşaful, mi-au răspuns că se uită, dar nu cred că mai au curate (mi-au schimbat doar aleza), acum ne întrebau în fiecare dimineață, cu foarte multă bunăvoință, dacă avem nevoie să ne schimbe lenjeria. În acest răstimp, am reușit și eu să deduc că spitalul are și un psiholog pus la îndemâna pacientelor”, mai povestește arădeanca.

La toate cele expuse mai sus, proaspăta mămică a concluzionat cu amărăciune:

„Am văzut acest sistem bolnav prin doua prisme: crunta realitate, dar și perfecțiunea cu care este prezentat pe hârtie. Pentru că am avut șansa să fiu tratată în spitale din alte țări, aș spune că ceea ce se arată acestor comisii, arată idem cu serviciul de sănătate din afară, dar ce trăim noi, ca pacienți, este un abuz psiho-emoțional, la care suntem supuși ori de câte ori trebuie să apelăm la serviciile acestui sistem bolnav.”

Ce spune spitalul

Pe marginea celor relatate, am solicitat un punct de vedere și din partea Spitalului Clinic Județean de Urgență Arad. Iată care este poziția lor:

“Comisia de evaluatori pentru obținerea acreditării ANMCS ne vizitează spitalul pe parcursul acestei săptămâni (săptămâna trecută-n.n.), verificând atingerea unor indicatori de calitate meniți să asigure confortul și creșterea gradului de siguranță atât al pacienților cât și al personalului unității. Unitatea medicală drămuiește fiecare leu din buget pentru a asigura medicamente, materiale sanitare respectiv pentru a plăti utilitățile, dar și pentru a asigura produsele de igienă destinate nevoilor pacienților. Cu siguranță sunt cazuri în care produsele de igienă lipsesc din saloane, dar ne străduim să acoperim cât mai mult necesarul fiecărei secții în parte. Ne bucură declarația doamnei care spune că în saloane existau aceste produse de igienă, înainte de a primi vizita evaluatorilor ANMCS”, subliniază conducerea spitalului.

De asemenea, unitatea sanitară spune că, în baza feedback-ului primit prin SMS de la alte paciente în 2023, “din 63 de persoane care au completat chestionarul primit peste 80 la sută s-au arătat mulțumite și foarte mulțumite de comportamentul si atitudinea personalului medical.”

Punctul pe “i”
Conform medicului șef al Secției Clinice Obstetrică Ginecologie, dr. Gheorghe Furău, „pacienta a fost corect monitorizată pe perioada sarcinii de medicul curant, care înainte cu câteva zile a informat-o despre riscurile nașterii vaginale din prezentație pelviană – fătul nu era în poziția corespunzătoare nașterii naturale. Aceasta, cu toate că știa riscurile, dorea manevra de efectuare a versiunii externe, la un medic din Timișoara. La internare pacienta vine cu contracții uterine dureroase și naște la 40 de minute de la internare, acordându-i-se toate îngrijirile medicale, inclusiv ecografie. Medicul de gardă i-a explicat procedura legală în vigoare aplicabilă pacientelor a căror sarcină a fost monitorizată de către alt medic. Nașterea și lăuzia au decurs în condiții fiziologice rezultând un nou născut prematur cu IA 9 la naștere. Personal, cred că reclamația doamnei este o încercare de a transfera responsabilitatea privind eventuala evoluție nefavorabilă a nou născutului, echipei medicale. Consider că aceste acuzații la adresa unei echipe medicale cu o vastă experiență profesională sunt nefondate, ceea ce mă îndreptățește să urmez căile legale în vigoare, pentru a nu știrbi buna reputație a colegilor care zi de zi se dedică unei profesii nobile dar în același timp însoțită de numeroase riscuri.”