Despre festivalul de film RO-IFF s-a vorbit mai cu patimă la final decât în timpul desfăşurării lui. Organizatorii, fundaţia Artis şi Casa de Cultură a Municipiului, s-au acuzat reciproc de proasta organizare şi mediatizare a evenimentului. Singurul punct în care au fost de acord, şi asta pentru că era o evidenţă imposibil de negat, a fost că ediţia aceasta a fost un eşec: public puţin şi pierderi financiare mari.
Ajutor de-a gratis
Singurii care până acum nu au avut nimic de zis (poate şi pentru că au avut de lucru) sunt cei de la WWMP, cei care au prestat servicii gratuite pe toată perioada festivalului. E vorba de ONG-ul WWMP care a asigurat echipa de 20 de voluntari. Gabriel Gorgan, liderul organizaţiei a ţinut să precizeze care au fost obligaţiile lor de început:„Am avut sarcina de a lipi afişe şi de a împărţii fluturaşi şi cea de a ne ocupa de invitaţii, deci promovare şi ospitalitate”. Pe parcursul festivalului, la acestea s-au mai adăugat şi vânzarea biletelor pe stradă, amenajarea spaţiilor destinate proiecţiilor, prezentarea filmelor şi a producătorilor, mediatizarea evenimentelor speciale, adică a celor două concerte. Nu au fost obligaţii impuse de organizatori ci au fost preluate de WWMP din simplul motiv că nu erau asigurate de nici unul dintre organizatori.
Carenţe festivaliere
Frecuşurile dintre organizatori au fost simţite şi de participanţii la festival. Au fost momente importante (premierea sau prezentarea unor filme importante) la care unul sau nici unul dintre directori (Cornelia Paloş sau Ovidiu Balint) nu au fost prezenţi. Să nu uităm că nici autorităţile locale care nu au participat nici măcar la festivitatea de premiere. „Mulţi dintre regizorii prezenţi nu au ştiut cine e directorul festivalului sau cel al Casei de Cultură” a mărturisit Gorgan. Şi asta pentru că nu au avut ocazia să-i cunoască.
Cine sunt
WWMP este o organizaţie nonguvernamentală, primul ONG de comunitate care îşi propune să permită tuturor celor ce vor să se facă auziţi să-şi spună părerea pe situl organizaţiei, să ajute şi să promoveze comunităţile de orice tip ar fi, şi a doua ambiţie să prezinte câte un film pe săptămână despre tineri, produs de acsa production.
Dilemă
Absenţa publicului a fost cauzată de slaba mediatizare a evenimentului sau poate arădenii nu au o receptivitate culturală prea mare? Poate vom ştii la o nouă ediţie a acestui festival, dacă va mai avea loc la Arad…
M.A.
Citiți principiile noastre de moderare aici!