ARAD. Peste trei miliarde de secunde. Le-a trăit, cât de intens a ştiut şi a putut, arădeanul Ioan Cărăbuţ, veteran de război. Ieri a împlinit 100 de ani. Pe lângă familie, i-au fost alături la aniversare şi oficialităţi locale: viceprimarul Bognar Levente, directorul DDAC, Oana Pârvulescu, reprezentanţi ai Asociaţiei Veteranilor de Război şi ai Garnizoanei Arad. Sărbătoritul a primit două torturi, patru diplome şi multe felicitări şi urări de bine. Toate, asezonate cu şampanie.
A fost o zi cu totul şi cu totul specială pentru Ioan Cărăbuţ şi familia sa. Un prilej numai bun pentru a deschide cutia amintirilor…
Bucătar dietetician
A făcut şapte clase şi „de la 13 ani, a învăţat meseria de bucătar la «Lloyd» – un restaurant de elită din Timişoara. A fost ucenic timp de trei ani, iar după aceea a fost ajutor de bucătar-şef la «Lloyd». A fost un om foarte muncitor, serios… Avea un reţetar în franceză şi cunoştea toate meniurile din bucătăria franceză, dar şi din cea maghiară. Le-a învăţat făcând meserie. S-a specializat în bucătăria dietetică. A lucrat la mai multe restaurante din Arad, dar şi în mai multe staţiuni balneare, ca bucătar dietetician care vine în sprijinul medicului. Doctorul punea un diagnostic cu care pacientul mergea la bucătarul dietetician şi el îi stabilea meniul” – povesteşte Cetina Samoilă, fiica lui Ioan Cărăbuț.
Secretul longevităţii
A făcut pe bucătarul dietetician chiar şi o parte din perioada cât a fost pe front. „A fost la război din 39 până în 45, iar trei ani înainte a făcut armata. Practic, timp de nouă ani, el a fost concentrat. Dar nu a încetat nicio clipă să fie optimist. Chiar şi atunci când a mers la război – ne povestea el – i-a spus mamei şi surorii lui «am să mă întorc». Şi s-a întors. Ceilalţi care spuneau «aici o să murim noi» nu s-au mai întors. Cred că acesta este secretul lui: a fost o viaţă întreagă extrem de optimist” – spune Cetina Samoilă.
Dincolo de optimismul său necondiţionat, Ioan Cărăbuț este evocat ca un om cu un simţ al umorului deosebit, un om care tot timpul a fost pus pe poante. Fiica sa rememorează una dintre ele: „Când şi-a cumpărat locul de veci la Pomenirea – lucru pe care l-a făcut prin anii 70 nu pentru că se gândea la moarte, ci pentru a ne scăpa pe noi, cei din familie, de o povară –, a venit acasă şi ne-a spus: «dacă am răbdat toată viaţa de frig, acolo am încăzire centrală, că trec ţevile de la încălzire pe lângă mormânt».”
Sănătos
Cum e Ioan Cărăbuț la 100 de ani? „Este chiar neașteptat că nu ne necăjește prea tare” – spune fiica sa. Anul trecut încă mergea să-şi cumpere pâine de la magazinul din apropiere. Acum se limitează doar la plimbări prin curtea casei, ajutat de un baston. Nu are probleme majore de sănătate. A avut diabet dar, după 16 ani, a reuşit să scape de el. A fost operat la prostată în 93, iar acum are o hernie.
Problema cea mai mare este că nu (mai) aude. „A avut două aparate auditive, dar nu l-a suportat pe niciunul. Pe ultimul ne-a rugat să-l facem cadou unei vecine şi nu ne-a lăsat până nu l-am scăpat de el” – povesteşte Cetina Samoilă. Chiar dacă nu aude, tatăl ei vorbeşte şi, cel mai important, se face înţeles de familia care-i e mereu alături.
Lecţia
Care e cea mai importantă lecţie pe care Ioan Cărăbuț a lăsat-o familiei sale? „Alimentaţia corectă. Principiul după care el s-a ghidat şi pe care ni l-a spus şi nouă în repetate rânduri a fost: «trebuie să mănânci tot ce dă pământul». Ne-a povestit că, atunci când era copil, el mânca numai mere pădureţe. Cred că merele acelea i-au format un organism sănătos. El mânca orice, dar nu făcea abuz de nimic” – spune fiica sărbătoritului.
Citiți principiile noastre de moderare aici!